Share

Tweet

Share

Share

Email

Comentarii

Drapelul și imnul reprezintă pentru orice națiune, două simboluri sacre.

Ele reprezintă identitatea națională, reprezintătrecutul nostru glorios. Sub aceste două simboluri s-au înfăptuit mai multe evenimente istorice, Războiul de independență de la  1877, Războiul de Reîntregire Națională(1916-1918), Cel de-al Doilea Război Mondial (1940-1945) șiRevoluția Română (1989).

Primul imn are  o istorie lungă şi zbuciumată. Muzica a fostcompusă în 1862, anul în care, odată cu încheierea complexuluiproces al Unirii din 1859, prin unificarea politică şi trecerea la numele de România, s-a organizat şi un concurs pentru alegerea unui imn de stat. A fost selectată piesa lui Eduard Hubsch, un violonist de origine germană născut în Slovacia, care era capel-maistru la Iaşi. Imnul s-ar fi numit iniţial „Marş triumfalşi primirea steagului şi a Măriei- Sale Prinţul Domnitor”   şi ani buni a fost intonat fără versuri în perioada lui AlexandruIoan Cuza dar și pe perioada lui Carol  I. Doar în 1884, imnul compus de Hubsch a preluat versurile compuse de poetul Vasile Alecsandri, intitulate  „Trăiască regele”,  dând naştere imnului regal aşa cum este cunoscut în forma sa de astăzi, până în 1948, adică vreme de 85 de ani, ceea ce îl face cel mai longeviv imn din istoria ţării.

Imnul regal

Trăiască Regele

În pace şi onor

De ţară iubitor

Şi-apărător de ţară.

 

Fie Domn glorios

Fie peste noi,

Fie-n veci norocos

În război, război.

 

O! Doamne Sfinte,

Ceresc părinte,

Susţine cu a Ta mână

Coroana Română!

După venirea la putere a comuniştilor, „Trăiască Regele”  a fost înlocuit cu  „Zdrobite cătuşe”,  pe muzică de Matei Socor şi versuri de Aurel Baranga. O melodie ce avea să însemne zbuciumul și jertfa comuniștilor, versuri de propagandă în care era preaslavită Republica Populară și prietenia cu poporul ruseliberator. Matei Socor a fost un compozitor român, născut în1908 la Iași, într-o familie cu rădăcini armenești. De tânăr apropiat de politica de stânga, după 1944 Matei Socor și-a pus talentul în slujba Partidului Comunist, iar ca semn al aprecierii sale de către guvernul pro-comunist a lui Petru Groza, Matei Socor a fost numit în 1945 ca Prim-președinte al Radio-Difuziunii Române. Iar mai apoi a devenit președintele Uniunii Compozitorilor din România.

Zdrobite cătuşe în urmă rămân,

În frunte-i mereu muncitorul,

Prin lupte și jertfe o treaptă urcăm,

Stăpân pe destin e poporul”.

 

Trăiască, trăiască Republica noastră,

În marș de năvalnic șuvoi;

Muncitori și țărani, cărturari și ostași

Zidim România Republicii noi.

În anul 1953, în plină sovietizare a României, imnul „Zdrobite cătușe” a fost înlocuit cu „Te slăvim, Românie!” pe versuri de Eugen Frunză și Dan Deșliu. Partidul a hotărât ca poporul să se bucure adânc de faptul că armata rusă era încă în țară, elitele  României își aflau sfârșitul în închisoare, iar libertatea de expresie devenise o amintire interzisă:

Te slăvim, Românie, pământ părintesc

Mândre plaiuri sub cerul tău pașnic rodesc

E zdrobit al trecutului jug blestemat

Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat

Astăzi noi împlinim visul lor minunat.

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica Populară Română

Trebuie menționat că Ceaușescu era  un lider comunist ceva mai naționalist, iar în anul 1975, acesta și-ar fi dorit o altă melodie, mai puțin stalinistă, cum ar fi, ,,Pe-al nostru steag e scris unire” compus de Ciprian Porumbescu. Un fost ambasador al Românieila Tirana, Gheorghe Micu, povestea în memoriile lui că, în anul1975, Nicolae Ceauşescu ar fi dorit să facă din acest cântec imnul României, aşa că a negociat cu conducerea comunistă albaneză în acest sens. Numai că Enver Hodja, liderul comunist de la Tirana, ar fi refuzat să înapoieze României imnul. Așa au ajuns românii să cânte  Imnul Republicii Socialiste România „Trei culori cunosc pe lume”, un cântec de secol IX,  melodie compusă de Ciprian Porumbescu. Această  melodie a fost  cântată prima dată în perioada pașoptistă 1848. Imnul ,,Trei culori cunosc pe lume”  a fost intonat până la sfârşitul anului 1989.

Trei culori cunosc pe lume,

Amintind de-un brav popor,

Ce-i viteaz, cu vechi renume,

În luptă triumfător.

 

Multe secole luptară

Străbunii noștri eroi,

Să trăim stăpîni în țară,

Ziditori ai lumii noi.

În anul de grație 1989 ne-am trezit din somnul cel de moarte și am ieșit în stradă. Interzis în perioada comunistă, „Deşteaptă-te, române”, la origine, „Un răsunet”,  a devenit imnul naţional al României. Începând din 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor datorită mesajului de patriotism și de libertate pe care îl poartă în el. A fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Războiul de independență (1877 – 1878), Primul și Al Doilea Război Mondial. Mai ales în timpul crizei după lovitura de stat de la 23 august 1944, acest imn a fost cântat în mod spontan de toți și emis pe toate stațiile radio. În ziua revoltei de la Brașov, din 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulți dintre ei nemaiștiind versurile. Cu toate acestea melodia a continuat fără întrerupere.  Pe 22 decembrie 1989, în timpul Revoluției române din 1989, imnul s-a înălțat pe străzi, însoțind uriașele mase de oameni, risipind frica de moarte și unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Această melodie îl menționează ca autor pe Gheorghe Ucenescu, elev și colaborator al lui Anton Pann, care a fost rugat de Mureșanu, la o petrecere de Cireșe, în curtea bisericii, să cânte câteva melodii printre care și “Din sînul Maicii mele”. În acest fel, deși avea 14 ani la acea vreme și abia studia muzica bisericească, Ucenescus-a considerat „autorul moral” al melodiei. La ceremonii oficialese cântă strofele 1,2,4 și 11.

 

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,

La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.

 

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

 

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,

Româna națiune, ai voștri strănepoți,

Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,

„Viața-n libertate ori moarte!” strigă toți.

 

Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,

Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!

În decursul a 150  de ani, România a schimbat 5 imnuri ceea cereprezintă că istoria acestei națiuni a fost una foarte zbuciumată în funcție de climatul politic.