CENZURĂ LA COTROCENI? Nicușor Dan interzice accesul unui jurnalist la conferințele de presă! Un gest care readuce în discuție reflexele autoritare din perioada comunistă
Un episod extrem de grav pentru libertatea presei și dreptul la liberă exprimare s-a petrecut marți seara, 10 noiembrie 2026, chiar la Palatul Cotroceni. Președintele României, Nicușor Dan, i-a comunicat public jurnalistului de investigație Ovidiu Vanghele că nu va mai avea dreptul să participe la conferințele sale de presă pe întreaga durată a mandatului prezidențial. O decizie care a stârnit reacții puternice și care ridică o întrebare fundamentală: poate un președinte ales democratic să decidă ce jurnaliști au voie să îi pună întrebări?
De la libertatea de exprimare la interdicții prezidențiale. Ne întoarcem la practicile trecutului?
România a ieșit din comunism în decembrie 1989, când oamenii au plătit cu viața pentru libertate, democrație și dreptul de a vorbi fără teama de represalii.
Au trecut aproape 37 de ani de atunci, iar o declarație făcută de la cel mai înalt nivel al statului român readuce în actualitate o temă pe care societatea o credea definitiv depășită: pedepsirea vocilor incomode.
În timpul unei conferințe de presă desfășurate la Palatul Cotroceni, președintele Nicușor Dan i-a transmis jurnalistului Ovidiu Vanghele că a dispus interzicerea accesului său la viitoarele conferințe de presă, invocând injuriile pe care acesta i le-ar fi adresat anterior.
„Dumneavoastră nu o să mai veniți și nu o să mai puneți întrebări în acest mandat”, i-a comunicat șeful statului.
O asemenea declarație, rostită de președintele unei țări democratice, ridică probleme serioase privind relația dintre puterea politică și presă.
Palatul Cotroceni nu este proprietatea personală a președintelui, iar conferințele de presă nu ar trebui să fie rezervate exclusiv jurnaliștilor agreați de șeful statului.
O întrebare despre justiție, urmată de anunțul interdicției
Incidentul a avut loc după ce Ovidiu Vanghele i-a adresat președintelui o întrebare referitoare la procurorul general Cristina Chiriac.
Jurnalistul a solicitat explicații privind un vot exprimat de aceasta în Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, împotriva sesizării Inspecției Judiciare în legătură cu o presupusă ingerință care ar fi implicat-o chiar pe ea.
Întrebarea viza inclusiv promisiunile făcute de Nicușor Dan în campania electorală privind reformarea justiției.
În locul unui răspuns pe fondul problemei ridicate, președintele i-a comunicat jurnalistului că decisese deja să nu îi mai permită participarea la conferințele sale.
Nicușor Dan a motivat măsura prin limbajul insultător folosit anterior de jurnalist în unele postări publice.
Este adevărat că libertatea de exprimare presupune și responsabilitate, iar criticile pot depăși uneori limitele unui limbaj civilizat. Însă există o diferență esențială între dreptul unui demnitar de a contesta insultele și folosirea autorității instituționale pentru a exclude un jurnalist de la evenimente publice.
Constituția României interzice cenzura!
Articolul 30, alineatul (2), din Constituția României stabilește explicit:
„Cenzura de orice fel este interzisă.”
Mai mult, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public prevede, la articolul 19, că autoritățile nu pot interzice accesul instituțiilor de presă la acțiunile publice pe care le organizează.
Articolul 18 stabilește că retragerea acreditării unui jurnalist poate fi justificată doar prin fapte care împiedică desfășurarea normală a activității autorității și nu prin opiniile exprimate în presă.
Prin urmare, interdicția anunțată de președinte ridică inclusiv semne de întrebare privind temeiul său legal.
Reacție dură din partea jurnaliștilor: un precedent periculos
Alianța „A Patra Putere”, organizație profesională din care face parte și Ovidiu Vanghele, a condamnat public decizia președintelui, considerând-o inacceptabilă.
Organizația susține că accesul jurnaliștilor la conferințele de presă nu poate depinde de nemulțumirile personale ale unui demnitar și a anunțat că va solicita Administrației Prezidențiale să precizeze temeiul legal al interdicției.
De asemenea, fostul judecător Cristi Danileț a criticat decizia, arătând că un politician trebuie să accepte inclusiv criticile care îl deranjează.
Controversa depășește astfel conflictul dintre două persoane și privește modul în care instituțiile statului respectă dreptul cetățenilor la informare.
Libertatea presei nu poate depinde de dispoziția unui președinte!
Ceea ce face acest episod deosebit de îngrijorător nu este doar conflictul dintre Nicușor Dan și Ovidiu Vanghele, ci precedentul pe care o asemenea măsură l-ar putea crea.
Dacă un jurnalist poate fi exclus de la conferințele de presă pentru că l-a insultat sau criticat pe președinte, unde se trasează limita? Cine decide ce critică este acceptabilă și care devine motiv de interdicție?
Amintirea cenzurii comuniste face aceste întrebări cu atât mai importante.
Desigur, România democratică de astăzi nu poate fi echivalată cu dictatura comunistă. Dar experiența trecutului ar trebui să oblige autoritățile la o atenție deosebită ori de câte ori puterea încearcă să restrângă accesul presei la informații.
Un președinte are dreptul să fie deranjat de întrebări, să respingă acuzații și să critice comportamentul unui jurnalist. Însă exercitarea autorității publice trebuie să rămână în limitele legii, indiferent de conflictele personale.
Democrația nu se măsoară doar în declarațiile despre libertate, ci și în capacitatea celor aflați la putere de a accepta întrebări incomode.
Iar întrebarea care rămâne după episodul de la Cotroceni este una pe care societatea românească nu ar trebui să o ignore:
Dacă libertatea presei este garantată prin Constituție, poate ea să fie restrânsă prin simpla dispoziție a unui președinte?
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
