Conacul Mic Betegh – aproape două secole de istorie la Câmpia Turzii. Clădirea datează din 1828

Ziarul 21 continuă seria dedicată clădirilor și monumentelor istorice din Câmpia Turzii. Prin bunăvoința familiei Nemeș, vă prezentăm fragmente din volumul „Clădiri și monumente istorice – 100 de ani de istorie locală”, semnat de Mircea Nicolae Nemeș, o lucrare dedicată patrimoniului și memoriei locale.

Unul dintre imobilele cu o istorie aparte este Conacul Mic Betegh, monument istoric înscris cu codul CJ-II-m-B-07557, aflat pe strada Teilor, la numărul 10.
Clădirea masivă, construită din cărămidă arsă, are un singur nivel, acoperiș în patru ape, învelit cu țiglă, iar fațada dinspre curte este pusă în valoare de șase coloane albe. Fostul conac moșieresc al vechiului sat Sâncrai și-a păstrat până astăzi o bună parte din aspectul și robustețea de odinioară.

Imobilul a fost ridicat în anul 1828, dată care, până în urmă cu câteva decenii, putea fi citită pe fronton sub forma inscripției romane „MDCCCXXVIII”. Potrivit informațiilor consemnate de Mircea Nicolae Nemeș, inscripția a fost acoperită în anul 1994, odată cu rezugrăvirea exteriorului.
De ce „Conacul Mic Betegh”?
Denumirea a fost folosită de autor pentru a diferenția această clădire de un alt conac al familiei Betegh, cunoscut drept „Conacul Mare”.
Acesta din urmă era un edificiu impunător aflat în apropiere și aparținuse, în trecut, familiei contelui Thoroczkay Pál, fiind ulterior preluat de familia Betegh. Conacul Mare nu a supraviețuit până în zilele noastre, existența sa fiind păstrată în memoria localnicilor mai în vârstă și în câteva fotografii realizate înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial.

Pe locul unde se afla odinioară Conacul Mare a fost amenajat ulterior bazinul mare al Ștrandului.
Conacul Mic a fost construit de o familie de nobili maghiari, iar în partea superioară a fațadei se păstrează însemnele heraldice ale celor doi proprietari. Mircea Nicolae Nemeș menționează că unul dintre blazoane a putut fi identificat ca aparținând familiei Horváth Petricevich, în timp ce originea celuilalt nu a putut fi stabilită cu certitudine.

De la locuință pentru funcționari la grădiniță
Istoria clădirii a trecut prin numeroase etape.
În perioadele 1921–1936 și 1940–1945, o parte a conacului a fost închiriată de societatea „Industria Sârmei” S.A., fiind folosită drept locuință pentru familiile unor înalți funcționari ai companiei.
Clădirea a rămas intactă în urma luptelor din toamna anului 1944, iar după reforma agrară din martie 1945 a intrat în posesia statului român, prin exproprierea lui Betegh Miklós.

Din 1946, aici au locuit familiile unor cadre didactice, perioadă în care au fost realizate și modificări ale interiorului.
În jurul anului 1960, o parte a fostului conac a primit o nouă destinație: grădiniță de copii. Inițial, aceasta ocupa trei încăperi, două fiind transformate în săli de învățământ, iar cea de-a treia în vestiar.
În anii ’80, după evacuarea chiriașilor și pe fondul necesității extinderii spațiului destinat copiilor, grădinița a ajuns să ocupe întreaga clădire.

Un nou capitol în istoria imobilului a fost deschis în 2013, când fostul conac a fost retrocedat familiei moștenitoare.
O mărturie a vechiului Sâncrai
La aproape două secole de la ridicarea sa, Conacul Mic Betegh rămâne una dintre clădirile care păstrează o parte importantă din istoria vechiului Sâncrai și a actualului municipiu Câmpia Turzii.
Dincolo de zidurile sale, clădirea spune povestea mai multor epoci: de la lumea familiilor nobiliare și dezvoltarea Industriei Sârmei, până la transformările produse după cel de-Al Doilea Război Mondial și utilizarea sa, timp de decenii, ca spațiu pentru educația copiilor.
Sursa informațiilor istorice: Mircea Nicolae Nemeș – „Clădiri și monumente istorice – 100 de ani de istorie locală”.
Ziarul 21 va continua să prezinte, prin bunăvoința familiei Nemeș, fragmente din această lucrare, readucând în atenția cititorilor clădirile, monumentele și poveștile care fac parte din memoria Câmpiei Turzii.















