ISCT – FABRICA CARE A CONSTRUIT UN ORAȘ! Povestea impresionantă a Industriei Sârmei Câmpia Turzii, gigantul metalurgic care a avut aproape 10.000 de angajați
Puține locuri din România au fost atât de strâns legate de o fabrică precum municipiul Câmpia Turzii de Industria Sârmei. Timp de generații, ISCT nu a însemnat doar o întreprindere metalurgică, ci inima economică și socială a orașului, locul în care mii de oameni și-au construit viitorul, și-au întemeiat familii și au scris o pagină importantă din istoria industriei românești.
În anul 2026 se împlinesc 106 ani de la înființarea Industriei Sârmei Câmpia Turzii, una dintre cele mai importante întreprinderi metalurgice pe care le-a avut România.
De la primele hale construite în anul 1920 și până la marele combinat metalurgic care avea aproape 10.000 de angajați la începutul anilor 1990, povestea ISCT este, în multe privințe, chiar povestea orașului Câmpia Turzii.
1920 – Anul în care începea o poveste industrială extraordinară
La 4 aprilie 1920 era semnat actul constitutiv al societății Industria Sârmei S.A., cu un capital inițial de 10 milioane de lei și sediul la Cluj.
Principalul inițiator al proiectului a fost industriașul Izsó Diamant, un vizionar care a înțeles potențialul economic al zonei Ghiriș-Arieș.
Amplasarea fabricii nu a fost întâmplătoare. Existența căii ferate, accesul la gaz metan, terenurile disponibile și posibilitatea recrutării forței de muncă au reprezentat avantaje importante pentru dezvoltarea viitoarei uzine.
În iunie 1920 au fost cumpărate primele terenuri, iar la 16 iulie 1921 au intrat în funcțiune primele capacități de producție.
Fabrica producea inițial sârmă și cuie, însă dezvoltarea avea să fie spectaculoasă.
În anul 1922 a fost pus în funcțiune primul laminor de sârmă de acest fel din România, un moment important pentru industria metalurgică națională.
Au urmat investiții în noi secții, trăgătorii de sârmă, oțelării, instalații de zincare și capacități de producție pentru diferite produse metalurgice.
Fabrica în jurul căreia s-a dezvoltat Câmpia Turzii
Impactul Industriei Sârmei asupra comunității a fost uriaș.
În anul 1925, localitățile Ghiriș-Arieș și Sâncrai au fost unite administrativ, luând naștere Câmpia Turzii.
Dezvoltarea fabricii a contribuit decisiv la transformarea localității într-un important centru industrial al Transilvaniei.
Au apărut locuințe pentru muncitori, s-au dezvoltat infrastructura și serviciile, iar tot mai multe familii din localitățile învecinate și-au legat existența de uzină.
Muncitorii au devenit parte a unei comunități cu o puternică identitate profesională.
În jurul fabricii s-a dezvoltat și viața culturală și sportivă. Încă din perioada interbelică, fanfara Industriei Sârmei participa la manifestările locale, iar sportul avea să devină una dintre tradițiile importante ale comunității muncitorești.
Războiul, distrugerile și renașterea fabricii
Cel de-Al Doilea Război Mondial a reprezentat una dintre cele mai dificile perioade din istoria întreprinderii.
În anul 1944, luptele și distrugerile provocate de război au afectat grav capacitățile de producție.
Cu toate acestea, după încheierea conflictului, fabrica a intrat într-un proces de refacere.
Un alt moment decisiv a venit la 11 iunie 1948, când Industria Sârmei a fost naționalizată, trecând în proprietatea statului român.
A început astfel o nouă etapă, caracterizată prin extinderea producției și construirea unor capacități industriale de mari dimensiuni.
Epoca marilor performanțe: aproape 10.000 de angajați
În a doua jumătate a secolului XX, Industria Sârmei Câmpia Turzii a devenit unul dintre marii producători metalurgici ai României.
Investițiile realizate în oțelării, laminoare și secțiile de prelucrare a sârmei au transformat întreprinderea într-un complex industrial de importanță națională.
La sfârșitul anilor 1970, fabrica a devenit Combinatul Metalurgic Câmpia Turzii.
La începutul anilor 1990, combinatul avea aproximativ 10.000 de angajați, dintre care circa 6.000 proveneau din Câmpia Turzii, iar aproximativ 4.000 din Turda și localitățile învecinate.
Cifre impresionante, care arată dimensiunea economică și socială a acestei întreprinderi.
Pentru mii de familii, viața se organiza în jurul schimburilor de la fabrică.
Generații întregi de muncitori, maiștri, ingineri și tehnicieni au trecut porțile combinatului.
Tații lucrau la Industria Sârmei, iar fiii și fiicele lor ajungeau, de multe ori, să le urmeze drumul.
ISCT era mai mult decât un angajator. Era un simbol al stabilității, al meseriei și al apartenenței la o comunitate.
După 1990 – Începutul unei transformări dureroase
Schimbările economice produse după Revoluția din decembrie 1989 au adus provocări majore pentru combinat.
Adaptarea la economia de piață, concurența internațională, necesitatea unor investiții și schimbările din industria siderurgică au pus presiune asupra întreprinderii.
În anul 2003, Industria Sârmei a fost privatizată, fiind preluată de compania elvețiană Conares Trading AG, controlată de investitori ruși.
În 2005, compania a primit denumirea Mechel Câmpia Turzii.
Pentru muncitorii combinatului, anii care au urmat au fost marcați de incertitudine, restructurări și reducerea treptată a numărului locurilor de muncă.
Situația a devenit dramatică în anul 2012, când au fost anunțate disponibilizări masive, iar activitatea unor capacități de producție a fost oprită.
Potrivit documentelor oficiale de dezvoltare ale municipiului, numărul angajaților combinatului scăzuse de la 1.925 în anul 2011 la numai 424 în 2013.
Pentru Câmpia Turzii, consecințele au fost profunde.
Pierderea locurilor de muncă a afectat mii de familii și a schimbat radical viața economică a municipiului.
În februarie 2013, grupul Mechel a vândut combinatul către Invest Nikarom, iar în aprilie același an societatea a intrat în insolvență.
Era sfârșitul unei epoci pentru unul dintre cele mai cunoscute nume ale industriei românești.
Ce a rămas astăzi din Industria Sârmei?
În anul 2020, activele de producție ale societății Industria Sârmei Câmpia Turzii au fost transferate către Industrial Steel Wires Câmpia Turzii (ISWCT), societate care continuă activități de prelucrare a sârmei și care a anunțat investiții în utilaje și diversificarea produselor.
Dimensiunea activității este însă incomparabil mai mică decât cea a fostului combinat.
Dincolo de transformările economice, ISCT a rămas prezentă în memoria colectivă a orașului.
Sunt încă numeroși oameni care își amintesc de anii petrecuți în secțiile uzinei, de colegii de muncă, de meseriile învățate și de atmosfera unei întreprinderi în care lucrau mii de persoane.
ISCT – O istorie care nu trebuie uitată!
Industria Sârmei Câmpia Turzii nu poate fi redusă la cifre, bilanțuri, privatizări sau hale industriale.
În spatele acestei istorii se află oameni.
Oameni care au muncit în condiții grele, care au învățat meserii, care au construit familii și care au contribuit la dezvoltarea unuia dintre cele mai importante centre metalurgice ale Transilvaniei.
Sunt poveștile muncitorilor din oțelării, ale laminatorilor, trefilatorilor, electricienilor, mecanicilor, inginerilor și ale tuturor celor care au făcut parte din marea familie a Industriei Sârmei.
La 106 ani de la înființare, ISCT rămâne unul dintre cele mai puternice simboluri ale identității municipiului Câmpia Turzii.
Pentru cei care au lucrat acolo, numele Industriei Sârmei înseamnă o parte din propria viață.
Pentru generațiile tinere, reprezintă o pagină de istorie locală care merită cunoscută, păstrată și transmisă mai departe.
Pentru că Industria Sârmei nu a fost doar o fabrică din Câmpia Turzii. A fost fabrica în jurul căreia a crescut un oraș!
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
