La FC Câmpia Turzii, visurile pot deveni realitate. Povestea lui Roberto, adolescentul din spectrul autismului care a cucerit două medalii de bronz în fotbal
Există povești care depășesc granițele sportului și devin adevărate lecții de viață. Povestea lui Roberto este una dintre ele.
La doar 16 ani, Roberto este dovada că ambiția, munca și perseverența pot transforma orice obstacol într-o oportunitate. Diagnosticat în copilărie cu tulburare din spectrul autist, el a ales să nu fie definit de limitele pe care alții le vedeau în fața sa, ci de visurile pe care le-a purtat mereu în suflet.
Astăzi, Roberto este elev al Liceului Teoretic „Pavel Dan” din Câmpia Turzii, practică fotbalul de peste trei ani la FC Câmpia Turzii și are în palmares două medalii de bronz cucerite alături de echipele U15 și U17 ale clubului. Dincolo de rezultate, Roberto a câștigat însă ceva mult mai valoros: respectul colegilor, aprecierea antrenorilor și admirația tuturor celor care îi cunosc povestea.
Drumul său nu a fost unul ușor. În spatele fiecărui antrenament, al fiecărui meci și al fiecărei reușite se află ani de terapie, sacrificii, răbdare și o luptă dusă zi de zi alături de tatăl său, de specialiștii Asociației Autism Câmpia Turzii, de profesorii care l-au susținut și de familia FC Câmpia Turzii care l-a primit cu brațele deschise.
Roberto nu este doar un tânăr pasionat de fotbal. Este un adolescent care visează să devină jurnalist sau reporter, care iubește sportul, care nu renunță atunci când întâmpină dificultăți și care demonstrează că succesul nu se măsoară doar în trofee, ci și în curajul de a merge înainte atunci când viața îți ridică obstacole.
În rândurile care urmează vă invităm să descoperiți povestea unui copil extraordinar, un exemplu de determinare și speranță. Povestea lui Roberto, un tânăr care demonstrează că, atunci când există credință, muncă și oameni care cred în tine, visurile pot deveni realitate.
Rep.: În primul rând, cine este Roberto?
Roberto: Mă numesc Roberto, am 16 ani, locuiesc în Câmpia Turzii, studiez la Liceul Teoretic „Pavel Dan”, sunt în clasa a IX-a și practic fotbalul la FC Câmpia Turzii de trei ani și jumătate.
Rep.: Când erai mic, care era visul tău? Ce ai fi vrut să devii când vei fi mare?
Roberto: De când eram mic, visul meu era să fiu prezentator sau reporter, deoarece atunci când stăteam singur acasă îmi plăcea să citesc cu voce tare teletextul de la televizor. Pe lângă jurnalism, mi-a plăcut întotdeauna și fotbalul. Mă uitam la diverse campionate din întreaga lume și mereu descopeream ceva nou. Acum, de când sunt la fotbal, visul meu se împarte între dorința de a deveni fotbalist și aceea de a avea o carieră în mass-media.
Rep.: Dar ai ajuns fotbalist! Cum ai ajuns să îți placă fotbalul? Când ai fost pentru prima dată pe un stadion?
Roberto: Când aveam un an, aveam cartonașe cu jucători din La Liga și dormeam mereu cu cartonașul lui Lionel Messi în mână. Pe atunci petreceam mult timp cu unchiul meu, care este fan FC Barcelona și nu rata niciun meci al echipei. Din când în când mai trăgeam cu ochiul la televizor, iar de acolo a început, ușor-ușor, pasiunea mea pentru fotbal.
Îmi amintesc că am fost pentru prima dată pe un stadion la meciul dintre „U” Cluj și CSA Steaua, din play-off-ul Ligii a II-a, în aprilie 2022. Am mers împreună cu unchiul meu și câțiva prieteni. Am ratat primele zece minute ale partidei din cauza cozilor de la intrare. „U” Cluj marcase deja când noi încă ne căutam locurile de pe bilet. Atmosfera a fost extraordinară, iar faptul că șepcile roșii au câștigat în acea zi a făcut experiența și mai frumoasă.
Rep.: Ai ajuns în curtea FC Câmpia Turzii. Cum ai trăit acel moment?
Roberto: A fost un moment foarte special pentru mine. La început am avut emoții mari, deoarece știam că urmează să încep o nouă etapă, dar în același timp eram fericit că am primit această șansă. Din primul moment mi-am spus că trebuie să muncesc cât mai mult și să profit de fiecare oportunitate.
Rep.: Cum te-au primit colegii?
Roberto: Colegii m-au primit cu brațele deschise încă din prima zi. La început mi-a fost greu să mă acomodez, deoarece îi cunoșteam doar pe câțiva dintre ei, în principal de la școală. După câteva săptămâni însă, am reușit să mă integrez și să mă înțeleg foarte bine cu toată lumea. Și antrenorul m-a primit cu multă căldură, mi-a oferit încredere și m-a încurajat să dau mereu tot ce am mai bun.
Rep.: Care este cel mai important moment pe care l-ai trăit în fotbal?
Roberto: Cel mai important moment a fost câștigarea medaliei de bronz cu grupa U15 în sezonul 2024-2025, dar și cea obținută cu grupa U17 în sezonul care tocmai s-a încheiat. Sunt realizări care mi-au oferit multe amintiri frumoase și care mi-au demonstrat că munca depusă la antrenamente dă rezultate. Sunt momente pe care le voi păstra mereu în suflet.
Rep.: Știm că ai marcat și goluri. Îți mai amintești acel moment?
Roberto: Da, îmi amintesc foarte bine. A fost într-un meci amical cu Sporting Cluj, la jumătatea lunii august 2024. Am intrat pe teren în repriza a doua și am avut două ocazii, ambele după pase primite de la Jacob Norbit. La prima am trimis mingea în bară, însă la a doua am reușit să înscriu singurul gol al meciului. A fost una dintre cele mai frumoase clipe din cariera mea și cu siguranță nu o voi uita niciodată.
Rep.: Cum te-ai schimbat ca om după cei trei ani petrecuți la FC Câmpia Turzii?
Roberto: În acești trei ani am devenit mai matur și mai responsabil. Mi-am dat seama că nimic nu se obține fără muncă și am învățat să lucrez în echipă alături de colegii mei. În trecut mă afectau foarte mult rezultatele negative, însă acum am învățat că trebuie să ridici capul și să mergi mai departe. Un rezultat nu te definește ca jucător; important este să înveți din greșeli și să revii mai puternic la următorul meci.
Rep.: Ai în palmares două medalii de bronz în fotbal. Puțini jucători se pot mândri cu o asemenea performanță. Ce reprezintă aceste medalii pentru tine?
Roberto: Pentru mine, aceste două medalii reprezintă munca depusă în cele două sezoane, sacrificiile făcute la antrenamente și la meciuri, dar și recompensa pentru tot efortul investit. În același timp, ele mă motivează să continui și să muncesc și mai mult pentru a obține rezultate și mai bune în viitor.
Rep.: Care sunt planurile tale de viitor?
Roberto: Îmi doresc să continui fotbalul, pentru că este pasiunea mea din copilărie, dar în același timp vreau să termin și liceul pentru a avea o bază solidă pentru viitor. De asemenea, mă gândesc să urmez o carieră în jurnalism sau în domeniul reportajului, pentru că îmi place să comunic și să interacționez cu oamenii. Îmi doresc să evoluez pe ambele planuri și să profit de oportunitățile care vor apărea pe parcurs.
Rep.: Cui ai vrea să îi mulțumești în mod special?
Roberto: În primul rând, vreau să le mulțumesc părinților mei pentru că m-au susținut mereu, atât în momentele bune, cât și în cele dificile, și pentru că nu m-au judecat niciodată. Le mulțumesc, de asemenea, colegilor, antrenorilor și tuturor oamenilor din cadrul FC Câmpia Turzii, care m-au ajutat să mă dezvolt atât ca jucător, cât și ca persoană. Fără sprijinul lor, nu aș fi ajuns unde sunt astăzi.
Varga Irina – Președinte ASOCIAŢIA AUTISM CÂMPIA TURZII: Roberto este un exemplu de putere, răbdare și consecvență! Povestea lui în Asociația Autism Câmpia Turzii a început în anul 2015 când i s-a pus un diagnostic crunt pentru care, spun specialiștii, nu există șanse de recuperare totală. A venit însoțit doar de tatăl lui, care îl creștea singur și care găsise puterea să caute răspunsuri și ajutor pentru copilul său. Viitorul lui Roberto, ca și al multor copii diagnosticați cu tulburare din spectrul autist, nu părea deloc promițător. Autismul aduce cu sine, de cele mai multe ori, foarte multă suferință. Stresul, oboseala, disperarea de a găsi o modalitate să îți vindeci copilul își pun serios amprenta chiar și pe o familie în care ambii părinți sunt prezenți și găsesc resursele sufletești și financiare pentru a duce o asemenea luptă. Stând față în față cu un părinte singur, am reușit cu greu să ne ascundem îngrijorarea pentru viitorul acestui copil. Și cu mari rezerve am rostit câteva cuvinte de încurajare, pe care le adresăm tuturor părinților care ne calcă pentru prima dată pragul. “Doar cerul este limita și Dumnezeu are întotdeauna ultimul cuvânt!“, i-am spus tatălui său. Au urmat 11 ani lungi și grei. Timp în care, în loc să se bucure de copilărie ca orice alt copil, Roberto a venit la terapie aproape zilnic. A învățat, ajutat de terapeuți și de tatăl său, extrem de multe lucruri. Cu multă răbdare și consecvență a învins toate obstacolele pe care autismul și viața i le-au ridicat în cale. Astăzi este un adolescent excepțional, pasionat de jurnalism și de fotbal. În timpul ședințelor de terapie ne vorbește cu dezinvoltură dar și multă sensibilitate despre interesele lui și despre ce își dorește să devină în viitorul apropiat. Îngrijorarea s-a risipit și a făcut loc bucuriei depline iar cuvintele lui sunt muzică pentru sufletele noastre! Roberto, te iubim și te apreciem până la cer și suntem foarte mândri de tot ceea ce ai realizat!
Prof. Raluca Petran, diriginta lui Roberto: Este un copil special, care privește lumea într-un mod unic și autentic. Deși, uneori, îi este dificil să își exprime gândurile și emoțiile sau să se adapteze la situații noi, el reușește să transmită sensibilitate și sinceritate prin felul său de a fi. Manifestă o atenție deosebită la detalii și o perseverență remarcabilă în activitățile care îi stârnesc interesul. Fiecare progres, indiferent cât de mic pare, este rezultatul unei puteri interioare care inspiră pe cei din jur. Este un copil care ne învață în fiecare zi valoarea diversității, importanța empatiei și faptul că fiecare persoană are propriul ritm de dezvoltare și propriul mod de a fi. Cu sprijin, încurajare și încredere, poate atinge obiective frumoase și își poate valorifica potențialul într-un mod remarcabil.
Cătălin Iurian, primul antrenor a lui Roberto: Roberto este un copil deosebit, atent la fiecare detaliu și foarte implicat în tot ceea ce face la antrenamente. Încă de la început am avut încredere în el și am apreciat seriozitatea cu care tratează fiecare exercițiu. Este un copil respectuos, cu un comportament firesc și o dorință permanentă de a învăța și de a progresa. Chiar și atunci când greșește, nu renunță, iar acest lucru îl ajută să crească atât ca sportiv, cât și ca om. Sunt bucuros că face parte din echipa noastră și sunt convins că va continua să evolueze frumos …
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
