Psiholog Marcel Nițan: Costurile scufundate – De ce nu renunțăm la proiecte moarte

Există o expresie care ar trebui tipărită pe toate ușile instituțiilor publice și ale antreprenorilor locali: „Faptul că am cheltuit deja bani nu e un motiv să mai cheltuim și alții.”
Dar, firește, noi știm mai bine: „dacă tot s-au dus banii, măcar să mai punem ceva peste, să nu se vadă gaura.”
Așa funcționează eroarea costurilor scufundate – convingerea că investițiile trecute justifică investiții viitoare, chiar dacă e limpede că direcția e greșită. Cu alte cuvinte, continuăm să hrănim un proiect mort doar pentru că ne e rușine să-l îngropăm.

Într-un studiu clasic, cercetătorii Hal R. Arkes și Catherine Blumer au analizat modul în care oamenii iau decizii atunci când au deja resurse investite într-un proiect. Participanților le-a fost prezentată următoarea situație:
„Ai cumpărat un bilet de 100$ pentru o excursie la schi în Michigan. Mai târziu, iei un alt bilet, de 50$, pentru Wisconsin — și îți dai seama că ți-ar plăcea mai mult această a doua variantă. Problema: ambele excursii sunt în același weekend, iar biletele nu pot fi returnate.
Deși alegerea rațională ar fi să mergi acolo unde te vei simți mai bine (Wisconsin), mulți oameni aleg Michigan — doar pentru că au plătit mai mult.
Sună cunoscut?
Renovăm pentru a treia oară bazinul de înot gol, ca „să nu se irosească ce s-a făcut până acum”. Ținem o firmă falimentară „că doar am muncit o viață la ea”. Sau, la nivel personal, ne agățăm de o relație care nu mai merge, „fiindcă am investit ani de zile”.
Creierul nostru urăște pierderile mai mult decât iubește câștigurile – și preferă să piardă în continuare, dar „cu onoare”. Problema e că onorabilitatea nu plătește facturile.
Ce putem face:
- Recunoaștem momentul în care un proiect nu mai are puls – și îl scoatem de pe aparate.
- Ne întrebăm: dacă ar fi să o iau de la zero azi, aș mai începe același proiect?
- Facem diferența dintre perseverență și încăpățânare. Prima construiește, a doua îngroapă bani.
Experimentul ediției
Alegeți un proiect, un obiect sau o activitate în care tot investiți fără rezultat. Scrieți pe o foaie: „Am cheltuit deja X. Dacă aș începe azi, aș face la fel?”
Dacă răspunsul e „nu”, felicitări — tocmai ați identificat un cost scufundat. Nu-l mai salvați. Lăsați-l să se ducă pe fundul mării, acolo unde îi e locul.
















