Proiectul RetroArt se încheie după un an în care a transformat risipa de haine într-un prilej de învățare și de creație. Prin redescoperirea croitoriei și prin puterea exemplului, tineri și elevi din Turda, Câmpia Turzii și Mihai Viteazu au învățat că o haină veche nu este un gunoi, ci o resursă care merită o a doua șansă.
Proiectul RetroArt este implementat de Asociația pentru Mobilitate Socială și Educație Democratică, cu sprijinul programului Raiffeisen Comunități. Timp de douăsprezece luni, echipa a lucrat împreună cu artiști croitori, profesori și elevi pentru a readuce în atenția comunității o virtute veche și practică: aceea de a nu risipi.
Proiectul a pornit de la o realitate a zilelor noastre: dulapuri pline de haine purtate câteva luni și apoi uitate, într-o goană continuă după ce este „la modă”. „RetroArt” nu a răspuns acestei probleme cu o lecție despre poluare, ci cu ceva mult mai apropiat de bunul-simț gospodăresc: a arătat că lucrurile pe care le avem pot fi prețuite, reparate și transformate, și că din ele poate ieși ceva frumos și de folos.
Inima proiectului este o metodă care îmbină meșteșugul croitoriei cu puterea exemplului. Douăzeci de tineri pasionați de cusut au fost formați, într-o academie dedicată, nu doar în tehnici de reutilizare a materialelor, ci și în felul în care o idee bună poate deveni molipsitoare. Ei au creat „RetroArt Box”, un set de croitorie însoțit de materiale și de un catalog, cu care au mers apoi în școli. Cu ajutorul acestui kit, aproape o mie de elevi de gimnaziu din trei școli partenere au învățat, în ateliere practice, să coasă și să dea o nouă viață unor haine vechi, realizând ei înșiși zeci de articole vestimentare.
Astfel, un subiect care putea rămâne abstract a devenit o deprindere concretă și folositoare. Copiii au căpătat o pricepere pe care o pot duce acasă, o meserie de bază pe care generațiile de altădată o știau bine, dar și înțelegerea faptului că a repara și a refolosi înseamnă chibzuință, respect pentru muncă și grijă față de banul familiei. Cele mai reușite creații ale elevilor au intrat într-un concurs între școli, iar o parte dintre ele au fost așezate, alături de lucrările artiștilor, într-o expoziție de artă textilă deschisă comunității.
Pentru ca metoda să nu se oprească odată cu proiectul, „RetroArt” lasă în urmă instrumente care rămân la îndemână: kitul de croitorie, un catalog al creațiilor, un ghid pentru profesori și materiale disponibile online. Cu acestea, atelierele pot fi reluate în școli și în anii următori, fără sprijin din exterior.
Dincolo de rezultatele imediate, „RetroArt” lasă în urmă o schimbare de perspectivă: aceea că adevărata noutate nu stă în a cumpăra mereu, ci în a prețui și a înnoi ceea ce avem deja. Meșteșugul deprins acum, obiceiul de a nu risipi și bucuria de a face ceva cu mâinile tale îi însoțesc pe tineri mult dincolo de durata proiectului. În acest fel, o inițiativă de un an pune o cărămidă durabilă la temelia unei comunități mai chibzuite, mai pricepute și mai atente la ceea ce lasă în urmă.
Proiect selectat în cadrul #RaiffeisenComunități, acceleratorul de ONG-uri în sustenabilitate, o inițiativă Raiffeisen Bank România, cu sprijinul Asociația pentru Relații Comunitare.
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
