Educaţie

Elevii Școlii Gimnaziale AVRAM IANCU, Câmpia Turzii – Pe urmele lui Eminescu…

Pe urmele lui Eminescu…

Dintotdeauna mi-am dorit să vizitez orașul Iași, convinsă fiind, că geniul poetului moldovean se datorează în mare parte și locurilor în care a crescut sau prin care a trecut. În liceu, când am citit Viața lui Mihai Eminescu, scrisă de George Călinescu, am rămas profund impresionată de modul în care un aparent simplu poet a reușit să-și urmeze destinul într-o oarecare măsură, să-și îndeplinească menirea, într-o lume croită după alte tipare decât și-ar fi închipuit vreodată vreun artist. L-am admirat și pe profesorul lui de Limba română, Aron Pumnul pentru altruismul sau empatia de care a dat dovadă în relația cu elevul său. Probabil, Eminescu ar fi rămas un geniu pierdut printre semeni fără îndrumările literare și ocrotirea talentatului profesor.

Și totuși…într-o zi de toamnă extrem de însorită, elevii Școlii Gimnaziale AVRAM IANCU, Câmpia Turzii (profesori însoțitori: Diana Ienei, Loredana Corchiș, dir. Ana Popescu și asistenta medicală: Mioara Crișan) se îndreaptă spre Moldova cea dragă lui Eminescu și implicit, celor care vor contribui la o dezvoltarea concretă a literaturii române: Creangă, Maiorescu, Negruzzi.

Mai întâi, am vizitat Palatul Culturii, care este absolut impresionant, atât în exterior, cât şi în interior, aici existând patru muzee: Muzeul de Artă, Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul de Etnografie şi Muzeul de Știință şi Tehnică.În Muzeul de Artă, am admirat tablourile unor pictori celebri: Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Ștefan Luchian. În Muzeul de Știință şi Tehnică, am descoperit instrumente vechi de redare a muzicii. De la casete muzicale uriașe, cât un corp de mobilier, pictate şi care cuprind de la unul până la șapte instrumente, până la gramofoane şi patefoane. Mașinile vechi de scris mi-au adus aminte de faptul că în trecut erau extrem de prețioase pentru cei subjugați de această artă, însă computerul din ziua de azi pare indispensabil unui scriitor talentat.

Coridoare largi, holuri ornate mai mult sau mai puțin somptuos, ghizi amabili la fiecare intrare, expoziții de pictură, dar și explicațiile ample din preajma exponatelor, toate acestea ne-au determinat să pierdem noțiunea timpului, iar când extenuarea și-a spus cuvântul, am hotărât să ne îndreptăm spre complexul comercial din apropiere. Este interesant modul în care se îmbină întreaga arhitectură: Palatul Culturii cu grădinile dintre el şi mall, fântânile, spațiilede plimbare şi cele de odihnă, astfel încât vechiul și noul par să coabiteze într-o armonie deplină.

Parcul Copou este un loc proverbial, pomenit prin cărți şi de către toți studenții de pe vremuri, ca loc principal de întâlnire în Iași. Este un spațiu cu o energie aparte, care îți transmite o stare de liniște și de calm. Punctul central de atracție este Teiul lui Eminescu, un copac vechi de 265 de ani, care se pare că a fost una din sursele de inspirație ale poetului. În apropierea teiului se găsește și bustul lui Mihai Eminescu, dar și cel al bunului prieten Ion Creangă, ridicat în 1932. Peste câțiva ani, s-a realizat Aleea Junimea, unde se află busturile marilor autori romani.

Lângă Teiul lui Eminescu s-a deschis Muzeul Mihai Eminescu, un omagiu adus poetului. Din patrimoniul muzeului fac parte cele mai importante opere, traduceri ale poeziilor sale în diferite limbi străine si multe volume de versuri. Piesele de mobilier, care i-au aparținut Veronicăi Micle sau chiar lui Eminescu, dar și manuscrisele, par a te transpune în secolul al XIX-lea, când marii gânditori români, întorși de la studii din străinătate, se străduiau să pună bazele unei literaturi destul de șubrede la acea vreme.

Bojdeuca lui Creangă amintește de perioada în care a trăit Ion Creangă la Iași, o bună bucată de vreme, de anii în care l-a cunoscut pe Mihai Eminescu şi a scris Amintirile din copilărie. Este o casă țărăneasca și modestă a marelui scriitor, care a fost construita înainte de anul 1850, povestitorul locuind aici intre anii 1872 si 1889, anul morții sale. În anul 1879, a stat câteva luni în bojdeucă și Mihai Eminescu. Aceasta a devenit muzeu în anul 1918, fiind prima casa memoriala din Romania. În anul 1989, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la moartea povestitorului Ion Creanga, s-a inaugurat alături de bojdeucă o clădire, în care se afla expoziția documentara. În interior este reconstituit şi celebrul colț din bojdeuca de la Humulești, cu soba, scrânciobul (leagănul) şi motoceii de care se agățau mâțele.

Bineînțeles că ne-am întors pe la Lacul Roșu, deoarece nu se putea să trecem prin zonă și să nu ne bucurăm de frumusețea acestuia.Aflat la poalele Munților Hășmașu Mare, din Carpații Orientali, Lacul Roșu este cel mai cunoscut lac de baraj natural din țară. S-a format în 1837 prin prăbușirea unui versant, în urma cutremurului destul de puternic din anul respectiv. Culoarea roșie se datorează aluviunilor roșiatice și calcarelor roșcate din împrejurimi. Mai poartă numele de Lacul Ucigaș, atât din cauza culorii sângerii, cât mai ales datorită legendei reproduse pe panoul informativ de lângă apă.

 

Ne-am întors cu un gust amar din Moldova, deoarece marile genii (Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga sau Grigore Antipa) provin din această parte a tării și chiar dacă eram convinsă că există un secret păzit cu strășnicie, mi-am dat seama că nu locurile fermecătoare, care de altfel se regăsesc și în alte părți ale țării, ci oamenii sunt cei care își pun amprenta peste meleagurile din care provin.Calzi, amabili, ospitalieri, mereu cu zâmbetul pe buze, moldovenii par a nu-și fi găsit locul în această societate românească,preocupată, în mare parte, de alte valori decât cele morale sau spirituale. N-am descoperit concret un secret al genialității, însă am conștientizat faptul că omul trebuie să-și regăsească menirea și să-și canalizeze eforturile în vederea completării acesteia, pentru că doar în acest mod va reuși să aprecieze importanța destinului fiecăruia dintre noi.

Vizita în Moldova ne-a oferit o lecție, pe care adevărații occidentali au învățat-o demult: respectă mereu și totul în jurul tău și vei primi liniștea, recunoștința sau aprecierea cuvenită, poate nu întotdeauna, dar într-o măsurămult mai mare, decât te-ai fi așteptat!

LOREDANA CORCHIȘ

 

Click aici pentru a adăuga un comentariu

Adaugă un comentariu

Comentariile trebuie să respecte regulile de utilizare.
Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.