<
Actualitate

Diagnosticat cu autism la vârsta de doi ani, un elev din Câmpia Turzii a terminat clasa a doua cu media 10

Autismul nu e cel mai rău lucru ce se poate întâmpla

Pe parcursul anilor,  în viața unei familii  îi este dat să trăiască cu bune și cu mai puțin bune, asta datorită  situațiilor neprevăzute, grija zilei de mâine,  găsirea unui loc bun de muncă, sau tot felul de probleme. Toate aceste probleme mărunte pălesc atunci când  în familie, copilul este bolnav sau are diferite afecțiuni, iar  părinții trec pritr-o traumă care uneori  lasă urme adânci.  Părinții caută cele mai bune soluții în rezolvarea acestor probleme, iar credința în Dumnezeu este cea care  te ajută de cele mai multe ori să treci peste toate greutățile.  În acest număr al Ziarului 21 vă prezentăm  o poveste de viață a unei familii, în care băiețelul are tulburări de spectru autism, iar cu multă răbdare și cu ajutorul Asociației Autism Câmpia Turzii, a făcut progrese în bine și fac din imposibil – posibil.

Rep.: Pentru început vreau să vă mulțumesc că ați ales să ne spuneți povestea de viață a familiei, a băiețelului, care de mic a fost diagnosticat cu  Tulburare de spectru autism.  Puteți să ne spuneți câteva date biografice a lui Mario?

Oana Diana, mama lui Mario: Mario este o minune de copil care s-a născut la 38 de săptămâni. Încă de la naștere s-a luptat să învingă, deoarece a avut cordonul ombilical de 4 ori în jurul gâtului, dar a venit pe lume pe cale naturală cu scorul apgar 9/10. Primii pași i-a făcut singur la 10 luni și primele cuvinte, mama, tata, haide, ham, nenea…..până când….nu a mai zis nimic.

Rep.: Cum v-ați dat seama că Mario suferă de autism?

Oana Diana, mama lui Mario: Când Mario a avut 1 ani și 10 luni, Dumnezeu i-a dăruit o surioară, venită să întregească fericirea familiei. A fost totul perfect până când mi-am dat seama că Mario pierdea din ,,achizițiile” de până atunci și începea să se izoleze de copiii de vârsta lui și prefera mai degrabă să se joace singur. Am mers la specialist și din păcate pentru noi a primit un diagnostic crunt și greu de suportat, Tulburări de spectru autism.

 Rep.: Ce simte un părinte când primește un asfel de diagnostic?

Oana Diana, mama lui Mario: Un părinte atunci când primește copilul lui un astfel de diagnostic este dărâmat, dezorientat, speriat, crede că tot viitorul copilului lui este dus și că nu există nici  o șansă ca și copilul lui să ducă o viață normală, dar depinde foarte mult de la caz la caz, nu e ușor.

Rep.: Care au fost primii pași spre recuperare?

Oana Diana, mama lui Mario: De la medicul psihiatru din Cluj am primit ca recomandari începerea cât mai rapidă a terapiei. Ne scăldam noi ca părinți  în ape tulburi, nu știam nimic despre ce trebuie să facem și unde să mergem dar știam sigur că o să facem tot ce ține de noi ca părinți să ne ajutăm copilul. Cel mai greu pas e cel de acceptare a diagnosticului dar mi-am dat seama că doar așa pot să-mi ajut copilul și după multe telefoane am ajuns la porțile Asociației Autism Câmpia Turzii. Recuperarea lui Mario constă în terapie de integrare senzorială, terapie  ABA, logopedie, însoțitor la școală și nu în ultimul rând implicarea noastră ca părinți, continuarea și acasă a acelor principii care ajută copilul să ducă o viață cât mai independentă.

Rep.: Ce poți să ne spui  despre Asociația Autism Câmpia Turzii?

Oana Diana, mama lui Mario: Asociația Autim Câmpia Turzii, pentru mulți părinți e raiul de pe pământ. A fost locul în care din prima zi în care am intrat, m-am simțit ca acasă, a fost locul în care din prima clipă m-am simțit înțeleasă și ajutată. Pe vremea aceea erau 8 copii.  După multe ore de vorbit la telefon cu președintele aociației mi-am dat seama  că e mai necesar să ne implicăm noi părinți, mai mult pentru că noi avem cea mai mare motivație să existe asociația. Anii au trecut, am fost la toate cursurile pe care le-au făcut terapeutele noastre, am terminat un master de specialitate și acum lucrez cu copilașii noștri. În momentul de față  avem 40 de copilași și 9 specialiști.

Rep.: Cine vă sprijină în realizarea obiectivelor propuse?

Oana Diana, mama lui Mario: Cu ajutorul comunității, a oamenilor cu suflet mare, care  au înțeles nevoia centrului nostru și ne sprijină fiecare cu cât poate să mergem înainte. Pe plan local s-au organizat, diferite acte de caritate, primăria prin finanțări-proiecte, Clubul Rotary oamnei cu suflet mare, și oameni cunoscuți precum Dorin Lojigan sau mai puțin cunoscuți ai orașului, familia, prietenii apropiați, terapeutele toată lumea care cunoaște asociația încearcă pe cât posibil să ne ajute.

Rep.: Cum a decurs integrarea lui Mario în colectivitate?

Oana Diana, mama lui Mario: Colectivitatea, grădinița și școala sunt locurile unde copiii noștri au cele mai mari provocări. Sunt tot felul de povești negative ale unor copii care au fost la grădiniță și școala de masă unde copiii au fost marginalizați, înjurați dar din fericire Mario a fost din nou norocos. Grădinița Pinochio a fost locul unde Mario a fost iubit și acceptat de către doamnele educatoare și mai ales de colegi. În felul lui, fără să vorbească de la 4 ani, Mario a știut să se facă iubit pentru că atunci Mario învăța să vorbească fiecare cuvânt nou spus de el era o adevărată sărbătoare în grupă. La școală deja vorbește copiilor, este foarte bine, cu mici probleme de adaptare cu gălăgia, aglomerația, concentrarea, merge cu însoțitor și are cea mai bună învățătoare pe care o putea avea. Este iubit, apreciat și acceptat cum nu am avut curajul să visez. Rezultatele lui la învățătură sunt excepționale, dar mai presus de orice este că face parte din colectivul de elevi exact ca și ceilalți copii, are aceleași cerințe, obligații și responsabilități. Acolo e marea reușită.  Urmează școala de masă la recomandarea specialiștilor, din punct de vedere cognitiv el este bine.

Rep.: Cum învață Mario la școală?

Oana Diana, mama lui Mario: Ca toți părinții ne-am dorit ca Mario să învețe bine, dar recunosc că pentru mine  să fie iubit, acceptat și integrat în clasă a fost cel mai important. Mario le-a bifat pe toate iar FB-urile sunt plusurile recunoștinței și dorința lui Mario să fie un elev adevărat. Dorința să fie primul are și o parte bună și ambițioasă iar el este cel mai ambițios băiat.

Rep.: Ce sfat ați da părinților care a cărui copil a fost diagnosticat cu autism?

Oana Diana, mama lui Mario: Pentru părinții care primesc acest diagnostic ce pot să le zic, să aibe încredere în Dumnezeu, să se roage mult, să vadă potențialul în copilul lui, nu întârzierea, să facă o echipă bună cu terapeutul copilului și să nu renunțe să  caute soluții, iar rezultatele nu întârzie să apară. Să nu-și compare  copiii mici cu frații lor, nici cu vecinul nici cu colegul, doar cu el, copilul lor de acum ceva timp și copilul lor de acuma. Autismul nu e cel mai rău lucru ce se poate întâmpla.

Rep.: În încheiere cui doriți să-i mulțumiți pentru sprijinul primit

Oana Diana, mama lui Mario: Mulțumesc în primul rând lui Dumnezeu pentru că el mi-a arătat calea spre recuperare, mulțumesc soțului pentru puterea pe care o are, mulțumesc familiei pentru că a înțeles că Mario are reguli ce nu pot fi încălcate, mulțumesc comunității pentru sprijinirea Asociației Autism Câmpia  Turzii, cadrelor didactice, dar mai ales mulțumesc terapeuților lui Mario, ele sunt advăratele comori, fetele care au schimbat destinul lui, fetele iubitoare, profesioniste care financiar nu câștigă mult dar care fac din imposibi posibil pentru copilașii noștri iar președintele asociației-înger și pământ pentru cei 40 de copilași.

Click aici pentru a adăuga un comentariu

Adaugă un comentariu

Comentariile trebuie să respecte regulile de utilizare.
Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

© Ziarul 21 Turda | Materialele de pe acest site pot fi preluate doar cu acordul scris al reprezentanţilor publicaţiei Ziarul 21.

  SUS