Fotbalul, este cel mai popular sport, care atrage în tribune cei mai mulți suporteri, indiferent de țară sau continent. Pentru a ajunge la un nivel de performanță în fotbal, jucătorii, sunt supuși unor sacrificii, antrenamente îndelungate și istovitoare, privațiuni, cantonamente…etc. Câmpia Turzii, prin echipa ,,Industria Sârmei” se înscrie și ea în marea familie a fotbalului românesc, alături de alte echipe din țară precum, Arieșul Turda (1907), Universitatea Cluj (1919), CFR Cluj (1907), C.A.Oradea (1910) …..etc.
Odată cu înființarea uzinei ,,Industria Sârmei” dar și a demografiei Câmpiei Turzii s-au înființat mai multe activități diverse, sportive și culturale. Despre istoria echipei de fotbal ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii, site-ul Wikipedia prezintă: ,,Clubul sportiv a luat ființă în anul 1921, având atunci denumirea Industria Sârmei. Până în 1936, echipa a activat în campionatul districtual și regional. În 1936-1937 joacă în Divizia C, iar în 1937-1938 câștigă dreptul de a promova în Divizia B. După promovare, continuă să activeze în eșalonul secund până în 1941. În 1950-1951, echipa redenumită Metalul, trece pragul primei divizii cu antrenorul Gheorghe Hanga. Metalul nu reușește să facă față primului eșalon și după un an revine în Divizia B. A urmat o nouă promovare în Divizia A (1953) dar și cea de-a doua prezență divizionară A nu a durat mai mult de un an. Din 1954 până în 1969 echipa a jucat fără întrerupere în Divizia B. În acest interval de timp echipa și-a schimbat numele în Energia (1957-1958), a revenit la denumirea de Industria Sârmei (1959), fiind la un pas de Divizia A (locul II în 1964-1965) și a jucat o finală a Cupei României în 1956, când a pierdut cu 0-2 în fața echipei Progresul Oradea”. (sursă Wikipedia).
În acest an 2021, clubul ,,Industria Sârmei” din Câmpia Turzii, a împlinit 100 de ani de existență. În acest sens, Ziarul 21 dorește să vă prezinte istoria glorioasă a acestui club de tradiție dar și a unor jucători de fotbal care au ,,scris” istorie pentru culorile clubului galben-albastru. În acest număr îl avem ca intervievat pe Ioan Vesa, un atacant cu cele mai multe goluri reușite pentru echipă sârmară.
Rep.: Pentru început vreau să vă mulțumesc dle Vesa pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu. Vă rog să ne spuneți pe scurt câteva date biografice.
Vesa Ioan, fotbalist la ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii: Mă numesc Vesa Ioan și m-am născut în anul 1958, pe 28 februarie, în orașul Câmpia Turzii, din părinții Ioan și Teodora, care din păcate nu mai sunt printre noi, Dumnezeu să-i odihnească. Anii coplăriei, până a merge la școală au fost foarte frumoși și liniștiți, zilele treceau repede alături de sora mea Maria și copiii de pe strada Republicii, jucându-ne cu mingea(rotundă și chiar pătrată, uneori) de dimineața până seara.
Rep.: Unde ați făcut școala primară și gimnazială?
Vesa Ioan: Clasa primară le-am urmat la Școala cu clasele I-IV din Sâncrai, care aveau clase separate. Dna Mărginean a fost învățătoarea care m-a învățat, să scriu, să citesc, să socotesc și să respect pe oricine, indiferent de vârstă. Pauzele dintre ore le foloseam jucând fotbal în curtea școlii, iar intrarea la ore în clasă ne prindeau transpirați și prăfuiți. Clasele V-VIII le-am urmat la Liceul nr 5, actualul Liceu Teoretic ,,Pavel Dan” unde erau și clasele IX-XII de liceu. Deoarece am iubit sportul am participatla cercurile de sport ale liceului, fotbal, handbal, baschet și volei. Campionatele organizate la nivel de școli, de orașe, de județe erau benefice deoarece au dus la găsirea multor talente la nivel local, județean și național. După aceea am urmat Liceul ,,Industrial” Câmpia Turzii, apoi am trecut la ,,Seral”, deoarece antrenamentele și cantonamentele nu-mi lăsau timp pentru studiu.
Rep.:După terminarea liceului, unde v-ați angajat?
Vesa Ioan: În 1976 am fost angajat la secția Laminorul 2 unde am rămas până în anul 1984, când am plecat la Orăștie, oraș unde m-am stabilit cu familia.
Rep.:Care au fost primii pași spre fotbal?
Vesa Ioan: Începutul în fotbal l-am făcut la ,,piticii” unde am fost dus de verișorul meu Titi Turjinschi și de vecinul meu Nelu Bucur, ei fiind mai mari, la echipa de juniori. La 14 ani jucam la juniori în Campionatul Republican iar evoluția mea la acest nivel a făcut ca în decembrie 1974 (era ultima etapă) să debutez la echipa de seniori Divizia B în deplasarea de la ,,Victoria” Călan, meci pe care l-am câștigat cu scorul de 1-0 iar eu am intrat în minutul 80 în locul lui Milu Groza, juniorul titular (se juca obligatoriu cu un junior pe tot parcursul meciului).
Rep.:Care au fost antrenori care v-au pregătit?
Vesa Ioan: La începuturile mele ca fotbalist la juniori și pitici am avut parte de antrenori foarte bine pregătiți și dedicați profesiei. Aici doresc să-i amintesc pe domnii Popovici Cornel, Dionisie Crăciun, Silviu Avram, Petre Dragomir, Ioan Lazăr, Titus Fărcaș și ȘimonfiValer. Le mulțumesc pe această cale pentru sprijinul pe care l-am primit.
Rep.:Care a fost prima echipă la care ați jucat în fotbalul românesc?
Vesa Ioan: Prima echipă la care am jucat a fost ,,Industria Sârmei”, din primăvara anului 1975 (retur) am devenit titular la echipă și la primul meci acasă am marcat un gol din ,,foarfecă pe spate” câștigând jocul cu 2-1 împotriva echipei ,,Uzina Mecanică” Timișoara. Până în 1984 când am plecat la ,,Mecanica” Orăștie am avut parte de multe bucurii dar și de tristețe cu echipa mea, (,,Industria Sârmei”) evoluând în divizia B dar și în divizia C. În toți acești ani am fost mereu în frunte ca marcator de goluri pentru echipă, iar în campionatul 1976-1977 din divizia B am reușit să mă situeze pe locul I în clasamentul golgeterilor seriei a III a, serie în care evoluau echipe care nu de mult jucaseră în divizia A și aici mă refer la U Cluj, CFR Cluj, Olimpia Satu Mare, FC Bihor, CSM Reșița)
Rep.:Care au fost cele mai imoprtante, reușite și plăcute meciuri din cariera dumneavoastră?
Vesa Ioan: Pentru mine toate meciurile au fost importante, le-am tratat cu multă seriozitate și răspundere pentru că-mi plăcea golul și victoria.
Rep.:Care au fost coechipierii și staful tehnic cu care ați jucat atâtea meciuri de fotbal?
Vesa Ioan: Cu drag îmi aduc aminte de foștii mei colegi, Kaszony Vasile, Felecan Dorel, Cârlan Horia, Oltean Vasile, Tibi Gacs, Arghir Voroneanu, Radu Nicu, Vasile Ionuț, Mureșan Dorel, Mureșan Iosif, Lorincz Ioan, Matyaș Ioszif, Coloji Dorel, Hațegan Viorel, Lascău Ioan, dar și tinerii care au venit din urmă, Bozdoc Ioan, Giurgiu Aurel, Moldovan Valer, Coszaș Ioan, Mihășan Viorel, Mărginean Florin, din păcate unii dintre ei nu mai trăiesc, Dumnezeu să-i odihnească.
Rep.:Cum erau suporterii ,,sârmei” față de voi, jucătorii?
Vesa Ioan: Noi, jucătorii și suporterii eram o adevărată famile. Îmi plăcea miza jocurilor și mai ales atmosfera suporterilor, dragostea și atașamentul lor chiar și atunci când nu reușeam să câștigăm. Nu pot să uit unitatea din echipă atât la stadion cât și în afara lui când ne întâlneam familii întregi, la o bere, la un grătar, un pește, unitatea ce a făcut să avem multe rezultate pozitive și o atmosferă propice pentru performanță.
Rep.:Aceste rezultate remarcabile v-au propulsat și la alte echipe, ce puteți să ne spuneti?
Vesa Ioan: Da, așa este, în 1976 în returul campionatului am fost transferat la U Cluj Napoca în divizia A, perioadă în care am acumulat o mare experiență, având doar 18 ani, meciurile jucate atunci atât la echipa de club cât și la echipa națională a României de juniori maturizându-mă mai mult pentru viitorul meu, pentru performanță. La U Cluj am fost onorat și încântat să fac parte dintr-un lot valoros cu nume sonore, Lăzăreanu Marcel, Poratzchy, Ciocan Ioan, Câmpianu II, Barbu, Uifăleanu Alexa, Adrian Coca, Batacliu, Vaczi II, Bichescu, Luchescu, Hurloi. În vara lui 1976 am revenit la ,,Sârma” unde am mai rămas până în anul 1984. În 1981 am plecat la Arad și am făcut pregătirea de vară la Poiana Brașov cu echipa U.T.A. Arad, echipă care atunci a promovat în divizia A, unde l-am avut coleg de cameră pe marele portar de la Sevilia, Helmuth Dukadam. Din motive care nu au ținut de mine, transferul nu s-a mai putut face și m-am întors acasă la echipa ISCT. Echipa era pe locul 7 în divizia C, iar obiectivul era promovarea. O dată cu revenirea mea rezultatele pozitive au venit meci de meci, făcând ca la sfârșitul campionatului să promovăm în divizia B.
Rep.:Orăștie este ultimul drum în calitate de fotbalist, cum ațiajuns aici și de ce?
Vesa Ioan: Da, așa este, am plecat la Orăștie pentru a urma cursurile Școilii Tehnice de Maiștrii dar și de a ajuta echipa ,,Mecanica” Orăștiecare evolua în divizia C și avea ca obiectiv promovarea în divizia B. Alături de mine a venit și Viorel Hațegan iar transferul nostru a fost realizat de inginerul Bologa Gheorghe originar din Câmpia Turzii, un mare iubitor de fotbal, el făcea parte din conducerea echipei ,,Mecanica” Orăștie. Dorindu-se performanță cu echipa, au fost aduși antrenori, foștii mari fotbaliști Florea Dumitrache și Vasile Dobrău, jucători recunoscuți pentru experiența lor în divizia A, la Dinamo București dar și de la Lotul Național de Seniori. Experiența noastră a noilor veniți a celor care au făcut parte din lotul vechi, tinerețea și talentul jucătorilor din lot au făcut ca la sfârșitul campionatului 1984-1985 să promovăm în divizia B. Odată cu promovarea au fost aduși în lot mulți jucători căliți prin jocuri în divizia A și B, printre ei îi amintesc pe Cocu, Iovănescu, Vătafu, Adi Moldovan, Batacliu, Vidican, Oniga, Radu Vasile. În cei trei ani în care echipa ,,Mecanica” Orăștie a evoluat în divizia B, seria a III a, am reușit să marchez 45 de goluri, multe dintre ele fiind decisive în câștigarea meciului. După încă doi ani în care am jucat în divizia C, am renunțat la cariera mea de jucător și am început meseria de antrenor la ,,Dacia” Orăștie în perioada 1991-2009 (cu scurte întreruperi când am mai lucrat în firme private) alternând poziția de principal cu cea de secund. Renunțarea la statutul de jucător a reprezentat pentru mine o decizie foarte grea, dar eram conștient că aceasta trebuia să apară inevitabil pentru orice sportiv.
Rep.:Din informațiile pe carele dețin știu că ați fost convocat și la echipa națională a României, ce puteți să ne spuneți despre acest aspect?
Vesa Ioan: Seriozitatea și talentul a determinat conducerea Federației Române de Fotbal să mă convoace la echipele naționale ale României,
Lotul Național de Tineret 1975, avându-i colegi de echipă pe Speriatu, Sunda, Popa Ștefan, Chitaru, Cămătaru, Lupău. Antrenor a fost profesorul Constantin Ardeleanu.
Lotul Național de Tineret 1976, de asemenea avându-i colegi de echipă pe Cristian, Tilihoi, Stancu, Bărbulescu, Soșu, Florea, Augustin, Teleșpan, Chitaru, iar antrenor a fost Octavian Popescu;
Rep.:Ce sentimente și amintiri vă trezesc, când vă gândiți la cariera dvs. de fotbalist?
Vesa Ioan: Zile și nopți visam la clipele frumoase petrecute în cariera mea de jucător începând de la ,,pitici” unde făceam deplasarea într-un camion cu bănci și prelată ori cu ,,Sabena” (mașină bună pentru toți, folosită de echipele de juniori și seniori și chiar pentru excursii în care plecau muncitorii fabricii) până la meciul din Cupa României în care am marcat 11 goluri în partida dintre ,,Recolta” Viișoara (seniori județ) și ,,Industria Sârmei” (juniori republicani), meci terminat cu scorul de 4-19. Visam la meciurile pentru promovare în divizia B, un meci greu dar de neuitat a fost victoria cu scorul de 4-3 la Alba Iulia, de asemenea derby-urile cu Sticla Turda, meciul din sfertul Cupei României dintre ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii și ,,Universitatea” Craiova, meci terminat cu scorul de 2-1 în favoarea oltenilor, însă golul marcat pentru sârmari a fost marcat de mine dintr-o lovitură liberă de la 18 metri. Îmi venea în minte deplasarea cu avionul în China, iar pe aeroportul din Pekin (Beijing), când urma să aterizăm în 10 minute, un nor de gheață ne-a făcut imposibilă aterizarea și timp de 40 de minute am avut un zbor foarte agitat, cu urcări și coborâri, evitând norul. Într-un târziu avionul a aterizat pe un aeroport militar, iar la coborârea din avion, în momentul în care am văzut botul avionului care arăta parcă era ciuruit de un tir aerian, colegul nostru Rodion Cămătaru a leșinat. Toate aceste amintiri frumoase trebuiau lăsate cu regret și să mă gândesc la meseria de antrenor pe care mi-am ales-o și căreia trebuia să mă dedic în viitor. Trebuia să rămân cu golurile mele pe care le-am înscris atât cu stângul cât și cu dreptul dar și cu capul, cu genunchiul, cu călcâiul, din volee, din lovituri libere de la disatanță sau 11 metri, din foarfecă laterală și pe spate.
Rep.:Dinstincții și premii obținute?
Vesa Ioan: Ca apreciere pentru activitatea depusă la cluburile pentru care am jucat plus la Loturile Naționale am fost decorat cu diferite dinstincții și diplome de onoare:
2003 – Diplomă de Onoare –pentru activitatea și contribuția sportului Clujean;
2011 – Diplomă de Onoare –sportiv laureat al municipiului Câmpia Turzii –disciplina fotbal, cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la atestarea documentară a mișcării sportive organizate în Câmpia Turzii.
2013 – Diplomă -pentru merite deosebite în promovarea sportului – Fotbal – Gala ,,Vorba omagiază sportul” (județul Hunedoara).
Rep.:Despre antrenorat ce puteți să ne spuneți?
Vesa Ioan: Hotărârea mea de a nu mai juca fotbal a venit, m-a întristat mult, dar ea trebuia luată având în vedere că am fost solicitat să antrenez echipa ,,Dacia” Orăștie (seniori) posibilitate pentru mine de a mă lansa în meseria de antrenor, gând pe care mi l-am propus în viitor.
Rep.:Cui doriți să-i adresați mulțumiri pentru sprijinul acordat întregii cariere?
Vesa Ioan: Analizând cariera mea de jucător și apoi de antrenor, mi-am dat seama că toate acestea nu le-aș fi putut realiza fără părinții care m-au crescut, fără antrenorii pe care i-am avut de-a lungul timpului și care au contribuit la formarea mea ca sportiv de performanță dar și familiei mele soția Cornelia Elena, copii Radu și Raluca, nepoților Iulia și Luca cei care au răbdare și multă bunăvoință în momentele când trebuia să fiu mai aproape de ei, iar eu eram plecat în deplasări lungi și dese, cantonamente dar și alte multe privațiuni pe care sportul de performanță o cere. Ieșind la pensie în 2016 am tot timpul să-l dedic familiei mele și să recuperez timpul în care am fost departe de ei.
Voroneanu Arghir, fotbalist la ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii între anii 1973 – 1988: Despre Vesa Ioan, zis și ,,piticul” pot spune că a fost cel mai iubit fotbalist din Câmpia Turzii. A fost iubit fiindcă a avut golul în picioare, a fost golgheterul echipei ,,Industria Sârmei” vreo 3, 4 ani la rând și golgheterul seria a III-a, a diviziei B. Pot spune că a fost născut pentru a fi golgheter. Un om modest cu coloană vertebrală, un soț, un tată și un bunic model, numai cuvinte de laudă.
Gîț Cristian, președinte al clubului Dacia Orăștie: Eu l-am avut ca și antrenor cât timp eu am fost președinte al acestui club. Pentru mine a fost un mare fotbalist și un antrenor bun, un caracter frumos care își făcea bine meseria. Era foarte apropiat de jucători, le insufla acea mentalitate de învingător. Mă bucur enorm de mult că l-am avut la echipă.
Popovici Cornel, conferențiar universitar, doctor în psihologie sportivă: Vesa Ioan a fost un atacant foarte valoros. Eu l-am avut la copii și am observat la el că este diferit, încă de atunci avea știința jocului. În timp ce ceilalți făceau antrenamente fără minge,Vesa era singurul copil care se antrena cu mingea. Un jucător exepțional, avea un simț al porții foarte dezvoltat. Marca din orice poziții. Vesa, alături de Arghir Voroneanu, la valoarea pe care o aveau, puteau să joace fără probleme în divizia A. Vesa Ioan a fost și va rămâne unul din jucătorii de fotbal foarte valoroși pe care i-a dat Câmpia Turzii.
Dan Dragoș Crăciun, fost arbitru divizionar A: Vesa Ioan a fost un jucător excepțional care a rămas cu sufletul la ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii, cu toate că a funcționat cu bune rezultate și la Universitatea Cluj.
Rus Marcel, președinte al Comisiei Teritoriale de Fotbal, zona Câmpia Turzii: Despre Vesa Ioan pot să vă spun că a fost un jucător de calitate și un jucător exponențial într-una din echipele cele mai bune pe care le-a avut ,,Industria Sârmei” din Câmpia Turzii, în vremurile bune. Piticul, cum era poreclit de iubitorii fotbalului din oraș, a fost un atacant foarte letal în fața porții cu un simț al golului care te făcea să exulți numai la gândul că aveai ocazia să îl vezi jucând. Un super jucător și un super caracter.
Chețan Traian, pensionar și suporter al echipei I.S.C.T. Câmpia Turzii: L-am cunoscut pe Ioan Vesa când juca la juniorii de la ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii. Într-un meci la Înfrățirea Oradea a fost faultat grav la un picior având o rană deschisă. Medicul meciului l-a rugat pe Vesa să nu mai joace dar atunci Vesa i-a spus antrenorului Dionisie Crăcin, că dacă nu-l mai lasă în teren, a doua repriză se retrage total din fotbal. Pansat fiind a fost lăsat să joace și juniorii sârmei au câștigat, datorită golului lui Vesa.Prin această relatare vreau să evoc tenacitatea bărbăția și tehnica jucătorului. Într-unul din meciurile de divizia B, în minutul 1, Vesa a luat mingea de la centrul terenului, a driblat 4 jucători și a înscris un gol foarte frumos. Nu pot să nu amintesc un meci spectaculos din Cupa României, jucat la Sibiu, între ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii și Universitatea Craiova. În acel meci, contând pentru sferturile Cupei României, Universitatea Craiova a câștigat cu greu acel meci cu scorul de 2-1. Golul pentru echipa ,,sârmară” a fost dat de Vesa dintr-o lovitură liberă de la 18 m în vinclul porții Craiovene. În încheiere îi doresc multă sănătate lui și familiei ale.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
