Actualitate

Psiholog Marcel Nițan: Reacțiile psihologice la pandemii – concluzii trase din istoria recentă (1)

Ținând cont de situația actuală, amânăm continuarea seriei de articole cu caracter general referitoare la sănătatea mintală și la starea de bine psihic și ne vom concentra pe furnizarea de informații care să vină în întâmpinarea preocupărilor actuale ale cititorilor, provocate de pandemia de coronavirus. Scopul următoarelor articole este acela de a facilita înțelegerea emoțiilor pe care le resimțim în această perioadă și de a le deosebi pe cele care ne ajută să ne adaptăm de cele care limitează capacitatea de a face față situației.

Reacțiile psihologice la pandemii – concluzii trase din istoria recentă (1)

Pandemia este o epidemie (extindere prin contaminare, cu o frecvență neobișnuită, a unei boli infecțioase, la un număr mare de persoane) care se afectează un teritoriu foarte întins.

Importanța factorilor psihologici în gestionarea pandemiilor

Metodele actuale de gestionare a pandemiilor se bazează, în mare parte, pe intervenții comportamentale sau educaționale – adică pe respectarea programului de vaccinare, a regulilor de igienă și de distanțare socială; în aceste condiții, factorii psihologici joacă un rol foarte important.

Stresul exagerat, cauzat de infecții reale sau posibile, este un subiect important din punct de vedere clinic și al sănătății publice. Factorii psihologici sunt importanți pentru înțelegerea și remedierea modurilor dezorganizante de comportament care pot apărea ca rezultat al declanșării unei epidemii cu potențial amenințător.

 

Reacții emoționale la pericolele de îmbolnăvire, rănire, pierdere sau schimbare

Majoritatea oamenilor sunt rezistenți la stres și, probabil, mulți dintre cei care au trecut prin evenimente extrem de stresante nu sunt afectați din punct de vedere emoțional. Cu toate acestea, în cazul unei pandemii, cum este cea prezentă, mulți dintre noi devenim, mai mult sau mai puțin, temători și îngrijorați.

Este foarte probabil ca urmările psihologice să fie mai pronunțate, mai răspândite și mai îndelungate decât efectele pur somatice ale infecției.Acest lucru a fost observat în Africa de Vest, pe timpul epidemiei de Ebola din anii 2014-2015, când efectele fricii au fost mai mari decât boala însăși, în ceea ce privește numărul de persoane afectate. O frică publică excesivă de Ebola a apărut chiar și în Statele Unite (probabil, și în alte state ), deși riscul de contagiune era mic sau absent.

O situație similară a apărut în timpul epidemiei de SARS din 2003. Deși SARS s-a dovedit a fi periculos pentru persoanele în vârstă și sensibile din punct de vedere al sănătății, impactul psihologic a fost mai puternic decât cel medical din perspectiva numărului de persoane afectate și a duratei efectelor acesteia. În unele cazuri, efectele psihologice ale SARS au persistat mult timp după ce a avut loc recuperarea după infecție.

Modul în care oamenii reacționează la stresorii psihosociali, cum ar fi amenințarea cu o pandemie sau apariția reală a acesteia, este diferit, mergând de la indiferență, până la frică sau fatalism. La o extremă, nu luăm în considerare sau negăm în mod categoric riscurile și nu respectăm regulile recomandate, cum ar fi vaccinarea, respectarea regulilor de igienă și distanțarea socială, în timp ce, la cealaltă extremă,  reacționăm cu anxietate sau teamă intensă. Un nivel moderat de teamă sau anxietate ne poate motiva să facem față amenințărilor la adresa sănătății, dar stresul puternic ne poate slăbi într-o măsură severă capacitatea de adaptare.

Deși există mereu anxietate și frică față de apariția unei epidemii sau pandemii, acestea devin și mai accentuate atunci când amenințarea devine reală. De exemplu, în timpul pandemiei de gripă porcină din anul 2009, 24% dintr-un eșantion comunitar din Marea Britanie au raportat anxietate semnificativă cu privire la posibila infecție. Într-un sondaj efectuat pe studenții americani în timpul primelor etape ale aceleiași pandemii, majoritatea (83%) au raportat cel puțin un anumit grad de anxietate în ceea ce privește riscurile la adresa sănătății.

Unele persoane pot dezvolta temeri excesive legate de suferință sau de moarte și dizabilitate, în timp ce altele pot exprima frica de a nu fi evitate de ceilalți, dacă s-ar îmbolnăvi. Anxietatea poate fi atât de puternică încât provoacă niveluri atât de ridicate ale suferinței și ale evitării situațiilor evaluate ca riscante încât afectează funcționarea cotidiană și poate necesita ajutor specializat.

Ca răspuns la amenințarea infecției, pot apărea comportamente de verificări repetitive ale condițiilor care ne asigură siguranța și de căutare a asigurărilor, din diferite surse, că situația nu este foarte periculoasă. De exemplu, în primele etape ale pandemiei gripei porcine, un site de diagnosticare online creat de guvernul britanic a cedat, neputând face față solicitărilor miilor de oameni care au încercat simultan să îl acceseze. Verificarea excesivă (inutilă din punct de vedere medical) și căutarea reasigurării sunt trăsături caracteristice ale persoanelor care sunt îngrijorate în mod nejustificat de sănătatea lor. Astfel de comportamente pot crea o presiune semnificativă asupra sistemului de sănătate.

Unele persoane care se tem foarte mult că vor fi infectatese deplasează la distanțe mari pentru a se proteja, cu intenția de a evita stimulii asociați infecției (persoane, locuri și lucruri asociate cu boala). Oamenii pot refuza să meargă la muncă de frica de a intra în contact cu ceilalți infectați. În timpul pandemiei de gripă spaniolă, au fost identificate persoane bolnave, imobilizate la pat aflate în pericol să moară de foame deoarece erau evitate de ceilalți. Evitarea sau îndepărtarea anxioasă a surselor de infecție percepute se poate extinde chiar și la animale. În timpul epidemiei SARS din 2003,  în China, s-au semnalat situații în care câini și pisici domestice au fost eutanasiate sau chiar ucise brutal (de exemplu, bătute până la moarte), din cauza fricii că animalele ar putea transmite infecția.

 

În numărul următor vom continua cu descrierea modului în care oamenii au reacționat la pandemiile trecute, astfel încât să putem trage concluziile necesare diferențierii modurilor de acțiune adaptative de cele dezadaptative.

The Psychology of Pandemics: Steven Taylor

*
Click aici pentru a adăuga un comentariu

Adaugă un comentariu

Comentariile trebuie să respecte regulile de utilizare.
Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

© Ziarul 21 Turda | Materialele de pe acest site pot fi preluate doar cu acordul scris al reprezentanţilor publicaţiei Ziarul 21.

  SUS