<
Special

Despre începuturile Combinatului Metalurgic de la Câmpia Turzii

Eseuri contra uitării

 

Dragi cititori, pentru a cunoaște cât mai bine istoria acestei localități dar și a personalităților care au contribuit din plin la dezvoltarea economică, socială și culturală,vom prezenta prin bunăvoința familiei, lucrări scrise de Mircea Nicolae Nemeș și Valer Deac. (A consemnat Lăcătuș Nicușor)

Oameni de seamă – Diamant Izso 

de Mircea Nicolae Nemeș

Diamant Izso, născut în 1886, Vágujhely (Novomesto nad Vahem – azi în Slovacia) – decedat în 1944, la Budapesta. Absolvent de Școala comercială (liceu). Funcția în Societatea Industria Sârmei S.A. din Cluj: director general (1920-1940). Iată un nume și renume ce ne trimite, brusc, înapoi, peste ani și ani, către situația  începutului întreprinderii.  Și am satisfacția să consemnez în cadrul acestei lucrări faptul că opera fundamentală a lui Izso Diamant apare în 1920 și este fondarea, în aprilie acelui an, a Societății clujene Industria Sârmei S.A. Pentru a aprecia la justa sa valoare rezultatul inițiativei lui de atunci, este de amintit și de insistat că anume punctului său de vedere curajos – cel care a determinat construirea unei fabrici de sârmă (laminată și trasă) cuie și articole din sârmă, pe meleagurile transilvane îndată după primul război mondial îi datorăm materializarea apariției acesteia – denumită tot Industria Sârmei S.A. – chiar la Ghiriș (azi Câmpia Turzii). Ceea ce justifică prin urmare să-l înscriem pe Izso Diamant în capul listei numelor din cartea de aur  a întreprinderii, recunoscându-l drept artizanul numărul unu al puternicei unități metalurgice de reputație  în peisajul industriei românești. Din viața sa deosebit de bogată în evenimente, despre care s-ar putea scrie o întreagă carte, eu mă voi mulțumi să selectez numai câteva aspecte, capabile să ne sugereze personalitatea acestui om-instituție, cum era considerat de contemporani săi. Odată ce și-au văzut cu proprii ochi visul împlinit – fondarea  Societății, preocuparea sa devine strâns legată de organizarea începuturilor activităților de producție. Dar fiindcă toate mergeau bine, el folosește cu iscusință situația favorabilă pentru întărirea și prosperitatea întreprinderii de la Câmpia Turzii în primele două decenii de activitate, fiind motorul principal al accelerării dezvoltării acesteia în anii  când devine o putere industrială. Înfățișând opera lui Diamant, este cazul să notăm că una din realizările sale cele mai de seama, petrecute chiar în primul an de funcționare a fabricii de la Ghiriș,  a constat în dotarea acesteia, în februarie 1922, cu un laminor la cald de sârmă – o noutate  de acest fel în țara noastră – fapt ce anunța venirea unei epoci noi în ridicarea unei astfel de generații de metalurgiști români.

Să mai menționez și mulțimea deplasărilor în străinătate pe care le-a făcut de-a lungul anilor, cutreierând toată Europa Apuseană, în scopul întreținerii de relații comerciale complexe, pentru rezolvarea unor interese majore ale Societății (achiziții importante de mașini și instalații precum și de materii de bază, vizitarea de întreprinderi similare, a târgurilor și expoziților tehnice). Trebuie subliniat că activitatea sa susținută în acest domeniu  este o pagină de remarcabil militantism în istoria managmentului în România. Cei din anturajul lui îl știau  și-l apreciau ca tip de conducător industrial cu cu o gândire liberală, cu o atitudine socială și cu o inteligență vie și îndrăzneață. S-a preocupat de toate domeniile tehnice, la început de cele constructive, mai apoi  de dezvoltarea fabricației, ducându-le dincolo de nivelul atins în țară în vremea sa.  Totodată transmitea celor din jurul său nu numai cunoștințele sale pe tărâmul tehnicii, dar și exemplul unei vieți dedicată muncii și progresului societății românești în care trăia. Recunoscut drept o autoritate în ce privește industria metalurgică din România, I.Diamant a deținut, începând cu anul 1933, și funcția de director executiv al filialei Cluj a Uniunii Generale a Industriașilor din România (U.G.I.R.) și apoi de vicepreședinte al secției ardelene.  Între interesantele contribuții  originale pe care Diamant le-a adus în perioada sa clujeană, este și aceea de publicist. Scria destul de frecvent pe teme referitoare la dezvoltarea economică pe baze moderne, de comerț și de politică industrială. Prestigioase publicații periodice  ale vremii, din țară și străinătate, i-au găzduit articolele. Deși preocupat cu multiplele probleme de organizare pe scară din ce în ce mai largă, cantitativ și sortimental, a producției unităților Societății, găsește totuși vreme să devină un mare admirator de artă și un pasionat  și cunoscut colecționar. În timpul ultimului război i s-au pierdut mii de cărți, colecția de gravuri și fotografii, împreună cu colecția de trei mii de ex libris-uri de valoare recunoscută pe plan european. În ce privește însușirile personale, nu ne rămâne decât să le deducem din faptele sale, care implică o deosebită capacitate organizatorică și managerială. Precum și o impunătoare autoritate.

Și iată aici un ultim amănunt biografic asupra lui: a avut o soartă tragică. În toamna anlui 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena, sediul conducerii Societății Industria Sârmei S.A. părăsind Clujul (care se afla pe teritorul Ungariei), Diamant a preferat să renunțe la Societate și să rămână pe mai departe în orașul de pe Someșul Mic. Gândind că e mai bine așa.  Pentru că peste patru ani, în toamna lui 1944, Izso Diamant împreună cu soția sa să cadă jertfă teroarei antievreiești a fașciștilor.

III. – Vasile Lechințan, Izso (Izidor) Diamant (1886-1944) – fondatorul Societății Industria Sârmei S.A.  (manuscris, 1995); Informații oferite de Gerhard Pick (februarie 1995).

 

Click aici pentru a adăuga un comentariu

Adaugă un comentariu

Comentariile trebuie să respecte regulile de utilizare.
Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

© Ziarul 21 Turda | Materialele de pe acest site pot fi preluate doar cu acordul scris al reprezentanţilor publicaţiei Ziarul 21.

  SUS