Actualitate

„Târgul de Fete”: Legenda sărbătorii de pe Muntele Găina

La mijlocul lunii iulie, în judeţul Alba se celebrează o sărbătoare populară cu tradiţie de sute de ani: „Târgul de Fete” de pe Muntele Găina. În trecut, locuitorii din peste 80 de sate ale Apusenilor se adunau pe platoul de la Găina pentru a-şi schimba produsele. Sătenii care urcau pe munte îi duceau cu ei și pe cei tineri, pentru a se cunoaște și, dacă se plăceau, se puteau căsători. Târgul a făcut posibilă întâlnirea şi căsătoria tinerilor din zone îndepărtate, evitându-se astfel încrucişările dintre rudele apropriate.
Se spune că târgul există încă de când poporul proslăvea Soarele. Era o întâlnire a tuturor muntenilor risipiţi pe văi, dornici să aducă mulţumire marelui astru pentru roadele pământului. Mai târziu apoi, marele platou de la Găina a devenit locul unde se strângeau locuitorii din peste 80 de sate ale Apusenilor, pentru schimb de produse.
La finele secolului al XIX-lea, sătenii urcau, de cu seară, pe platoul Găinei. Dis-de-dimineaţă, doi delegaţi din partea moţilor şi doi din partea crişenilor trăgeau o linie de despărţire între cele două tabere, astfel încât moţii îşi aşezau merindele în partea de răsărit, iar crişenii în apus
Acolo se adunau locuitorii din diferite văi ale Apusenilor pentru a-şi schimba produsele. Târgul a făcut posibilă întâlnirea şi căsătoria tinerilor din zone îndepărtate, evitându-se astfel încrucişările dintre rudele apropriate.

Se zice că mândrele, sperând că îşi găsesc soţ, veneau cu zestrea gata așezată pe cai, iar preoţii săvârşeau cununiile acolo, pe Muntele Găina. Ceremonia era însoţită de cântece şi jocuri cu „strigături”, iar fetele „se luau”, nu se cumpărau. Fetele se pregăteau ani întregi pentru ziua cea mare de pe munte. Fiecare familie, care avea fată de măritat, îşi ridica un cort pe munte, în care scotea zestrea la vedere şi îi aştepta pe peţitori. Nici feciorii nu se lăsau mai prejos. Se adunau însoţiţi de familiile lor şi aduceau ceea ce era mai bun, mai ales o curea frumoasă plină de argint şi aur. Iar după ce îşi alegeau mireasa, urma o „încredinţare“ înaintea publicului, ce consta în schimbarea de năfrămi numite „credinţe“. După încredinţare, se lua prânzul, apoi se încingea hora peste târg, formată din moţi şi crişeni, care îşi adresau tot felul de satire. Din aceste glume, de cele mai multe ori se iscau certuri care degenerau în bătăi sau, aşa cum se zicea, în „nerânduieli“.
La apusul soarelui, însă, toate bune şi frumoase. Oamenii începeau să plece râzând şi glumind. Crişeanul, fiind mai iute la fire şi rău la mânie fiindcă nu şi-a putut vinde oalele, începea să le spargă cu bâta. Moţul, în schimb, dorind ca oalele cumpărate să ajungă mai iute acasă, le dădea de-a rostogolul din deal.

Muntele Găina este unul dintre cele mai cunoscute masive muntoase din Alba, având o înălţime de 1486 metri. Este situat în nord vestul judeţului, la granite cu Bihor, Hunedoara şi Arad. Legenda Muntelui Găina este strâns legată de râul Arieş, care traversează Munţii Apuseni.
Târgul de Fete de pe Muntele Găina s-a transformat în zilele noastre într-o sărbătoare câmpenească, prilej de petrecere și voie bună, cu spectacole de muzică și dansuri populare, obiceiuri vechi și gastronomie tradițională.
Însă sărbătoarea are o altă semnificaţie: „Acolo, pe Muntele Găina, se adunau păstorii din trei comune, Vidra, Bolzești și Almaș și stăteau acolo cu oi, cu vaci, cu cai, cu ce aveau. Când venea vremea să coboare acasă, era vremea strânsului fânului. Atunci au vrut să facă o petrecere de despărțenie. Și așa a început Târgul de la Găina”, îşi amintea fondatoarea grupului de tulnicărese din Avram Iancu, prof. Elena Pogan (n. 20 iunie 1925 – d. 13 decembrie 2010) din Vidra.

„Petrecerea de despărțenie” a ciobanilor era și un prilej pentru schimb de produse. Cei de la Vidra duceau greble, donițe, pieptare, pungi, obiecte vestimentare din piele de oaie. Ceilalți aduceau țuică de cireșe întoarsă „cum îi trăznetu’ ”, miere cu fagure sau „rozole”, adică sirop de fructe de pădure. După ce trocul lua sfârșit, toți se așezau la masă și se ospătau cu plăcinte, fripturi de găină, slănină și brânză. Sătui, aceștia începeau jocul.
„La Târgul Găinii se suiau de sâmbătă seara, și cât era marginea pădurii, de jur împrejur, erau numai focuri. Le plăcea să urce de sâmbăta seara pentru ca să fie în munte la răsăritul soarelui. Atâta era de frumos. La răsăritul soarelui, toți se ridicau din culcușul lor și se rugau lui Dumnezeu”, mai spunea Elena Pogan.
În 1924, a fost ridicată Crucea Iancului. De atunci și până în ziua de azi, preotul din Avram Iancu urcă la cruce, unde oficiază Sfânta Liturghie, duminică dimineaţa.
Fetele de măritat sau fetele mari care doreau să fie pețite de feciori se pregăteau din timp pentru întâlnirea de pe Muntele Găina. Aduceau zestrea primită de la părinți și rude, împachetată în lăzi de zestre, cât mai frumos sculptate.

Click aici pentru a adăuga un comentariu

Adaugă un comentariu

Comentariile trebuie să respecte regulile de utilizare.
Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Ziarul care te prinde

© Ziarul 21 Turda | Materialele de pe acest site pot fi preluate doar cu acordul scris al reprezentanţilor publicaţiei Ziarul 21.

  SUS