Pe Zoltan Nagy l-am ascultat prima dată la Turda, în cadrul unei întâlniri de suflet, unde a oferit un recital extraordinar. Am scris atunci că bass-baritonul născut la Turda a oferit hrană pentru suflet şi am înţeles de ce este considerat unul dintre cei mai apreciaţi artişti lirici români. Pregătindu-mă pentru interviul pe care Ziarul 21 vi-l oferă ca un dar de Sfintele Paşte, am aflat despre respectul tânărului artist faţă de scenă şi despre profesionalismul afişat de fiecare dată. Pentru Zoltan Nagy această „fiecare dată” se traduce drept şansă. Şansa de a fi pe scenă, locul în care se simte cel mai bine şi pentru care pare-se că a fost destinat. Am fost emoţionată în momentul în care am aflat că-i pot adresa câteva întrebări şi asta nu numai din pricina faptului că exploram pentru prima dată un domeniu străin, dar şi pentru că urma să discut cu un artist care mi-a oferit multă emoţie.
Denisa Mărginean: V-am ascultat pentru prima dată la Turda unde aţi oferit un recital extraordinar şi unde am văzut un dialog artist-public impresionant. Cât de mult înseamnă pentru dumneavoastră un astfel de dialog?
Zoltan Nagy: Rareori mă adresez verbal publicului. Prefer să comunic sentimente, trăiri şi emoţii prin muzică. Faptul că sala mare a Primăriei din Turda a găzduit una dintre primele mele apariţii acum aproximativ 15 ani, m-a determinat să-mi exprim gratitudinea faţă de public şi organizatori. Mi-am amintit ” începuturile” şi am fost foarte emoţionat.
D.M: În curând veţi concerta şi la Câmpia Turzii care pentru dumneavostră este, de asemenea, acasă. Cum se simte, deci, Zoltan Nagy pe scena de acasă?
Z.N: Sunt convins că la fel va fi şi la Câmpia Turzii. Pe lângă părinţii mei, bineînţeles, mă leagă multe lucruri de acest oraş unde am copilărit, unde am absolvit primele studii şi unde am legat primele prietenii. Pun foarte mult suflet în tot ceea ce fac, dar pregătirea unui recital acasă presupune şi o mare doză de nostalgie, în acelaşi timp o mare bucurie.
D.M: Când aţi înţeles că Opera reprezintă drumul dumneavoastră în viaţă?
Z.N: Ȋncă din copilărie am fost atras de mai multe genuri de muzică, din acest motiv v-am pregătit şi câteva surprize la recitalul din Câmpia Turzii. Direcţia spre muzica de Operă s-a concretizat în primul an de liceu la Cluj.
D.M: Aţi avut un model, cine sau ce v-a motivat să mergeţi pe acest drum?
Z.N: Ȋn primul rând am simţit foarte devreme, instinctiv dacă doriţi, că eu trebuie să cânt. Ascultându-mi „glasul interior” m-am ambiţionat să rămân pe acest drum, deloc simplu. La început m-a îndrumat domnul prof. Dr. Szekely Arpad, directorul liceului pe care l-am absolvit. Mai târziu, mentorul şi modelul meu a fost marea noastră soprană, doamna Mariana Nicolesco, care mi-a oferit foarte multe posibilităţi pentru a mă forma artistic.
D.M: Un tânăr talentat născut la Turda e acum o voce apreciată la nivel internaţional. Cu siguranţă pe lângă talent e nevoie şi de multă muncă. Cât de dificil este pentru un artist de operă să ajungă la un asemenea nivel?
Z.N: Am ajuns la acest nivel datorită propriilor exigenţe şi datorită „norocului” pe care l-am căutat întotdeauna! Cu talentul, inteligenţa şi datele necesare este mult mai simplu în zilele noastre să ajungi la un nivel internaţional de apreciere. Mai greu este să te păstrezi la acel nivel înalt – este o continuă provocare!
D.M: Ştiu că talentul dumneavoastră v-a dus la prestigioasa Universitate „Mozarteum” din Salzburg şi că sunteţi angajat la Opera de Stat din Viena. Cât de mult a contat această experienţă?
Z.N: Bursa dobândită la Universitatea „Mozarteum” mi-a completat cu siguranţă studiile de la Academia de Muzică din Cluj. Am învăţat enorm de mult acolo. În acelaşi timp, Salzburgul, oraş natal al compozitorului W.A.Mozart mi-a deschis alte orizonturi, perspective la care în România nici nu visam. Opera de Stat din Viena, a cărei solist am fost timp de câteva stagiuni, a marcat începutul carierei internaţionale.
D.M: Aveţi o bogată experienţă profesională, aţi cântat pe scene din ţară şi din străinătate. Există vreun moment care v–a marcat, un moment de care vă aduceţi aminte cu drag?
Z.N: Există multe clipe care m-au marcat de-a lungul anilor – prefer să vă povestesc câteva pe scenă !
D.M: Ce urmează în perioada următoare din punct de vedere profesional?
Z.N: Trecând de Europa şi Asia, urmează prima mea apariţie în Statele Unite. Voi pleca pe 22 la Miami. La sfârşitul lunii mai voi fi la Trieste pentru o montare nouă a operei „Tosca”, apoi la un festival în Austria. După puţin concediu în vara aceasta, urmează o stagiune plină cu foarte multe debuturi şi teatre noi.
D.M: Care sunt cele mai mari provocări întâlnite de un cântăreţ de operă?
Z.N: Drumul unui artist liric este plin de provocări. E nevoie de disciplină şi discernământ în permanenţă. Datorită impresarilor şi a dorinţei de a câştiga mai mult, suntem tentaţi să acceptăm roluri necorespunzătoare, care pot dăuna aparatului vocal.
D.M: V-aţi dori să reveniţi acasă sau mai avem un drum lung, ca ţară, pentru a le oferi artiştilor de operă deschiderea de care au nevoie?
Z.N: Sincer, încă nu m-am gândit să mă întorc în ţară. Lucrurile se mişcă foarte greu. Unele instituţii culturale depun eforturi enorme pentru a supravieţui, acceptând diverse compromisuri care nu pot duce la performanţă sau la un anumit nivel de exigenţă de care vă vorbeam la începutul interviului. Cât timp conducătorii sau reprezentanţii instituţiilor culturale vor fi „numiţi” în funcţii doar pe criterii politice, şansele sunt reduse. Ţara noastră are un potenţial extraordinar, iar publicul este însetat şi dornic de inovaţie. Oare când se va întâmpla?! Eu încă mai sper şi aş vrea să spun într-o zi: eu vreau sa mă întorc, pentru că merită! Publicul merită, în orice caz!
Bass-baritonul Zoltan Nagy va susţine un recital extraordinar miercuri, 19 aprilie, de la orele 18.00, în Sala Mare a Palatului Cultural „Ionel Floaşiu” din Câmpia Turzii.